SE GRĂBESTE ANUL…

165

Se grăbeste anul , ne găsește învăluiți în tristețile și nostalgiile toamnei , dar tot e loc de citit poezie bună !

 

Azi vă propun un mare nume din constelația de aur a poeziei persane OMAR KHAYYAM .

Omar  Khayyam ne-a lăsat doar câteva sute de stihuri .  De-ajuns însă pentru a-i asigura veșnicia. O veșnicie singulară ca a Luceafărului de seară , pe care de atâtea ori l-a contemplat de la Observatorul astronomic din Merv.

Khayyam a vorbit despre neliniștea și sângele nostru. Despre întrebările care rămân fără răspuns și despre feerica zi umană cu zâmbetul și lacrima ei.

A căutat , a suferit , s-a răzvrătit . S-a bucurat , a disperat și a iubit . Apoi a făcut mărturisiri . Și le-a numit  Catrene .  Scurte, ele sunt cu atât mai  tulburătoare.

Un cântec abia început care se oprește adesea din prea mare intensitate  , alteori din prea multă tristețe :

” Ce zi frumoasă –i astăzi ! Și cât de blând zefirul !

În rouă-și spală fața aprinsă trandafirul .

Privighetoarea –i spune în grai străvechi și sfânt  :

Îmbată –te tot timpul de-arome și de cânt. ”

 

” De mult timp tinerețea s-a scuturat ca merii.

O , clar april al vieții , de-a pururea pierdut !

Te-ai stins pe nesimțite. Te-ai destrămat tăcut ,

Cum se destramă zilnic blândețea primăverii . ”

Cât de frumos !

Georgeta Lucia Ardelean

 

Urmărește-ne și pe Google News