Se apropie 1 Decembrie, Ziua Națională a României. Deși trăim în extremitatea vestică a pământului românesc inima noastră a bătut și bate deodată cu inimile fraților noștri de pretutindeni , în numele aceluiași crez și ideal care s-a împlinit în memorabilul an 1918.
Și în această sfântă zi a Unirii Românilor , un gând pios tuturor martirilor neamului , un gând de frăție curată , în inimă și cuget spre frații noștri pentru care Unirea este încă un ideal ce-și așteaptă trudnic clipa veșnicei împliniri.
N-am trăit nicicând din cadourile nimănui.
Poporul român și-a cucerit Unirea, a plătit-o greu , cu lacrimi, cu sudoare și sânge de-a lungul unei zbuciumate și aspre istorii.
Se știe , sufletul unui popor trăiește și va trăi nevătămat și nealterat în silabele limbii lui naționale .
Grigore Vieru are o poezie minunată :
ÎN LIMBA TA
” În aceeași limbă
Toată lumea plânge
În aceeași limbă
Râde un pământ
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ți-e dor de mama
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz,
Și doar în limba ta
Poți râde singur
Și doar în limba ta
Te poți opri din plâns.
Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde
Când nu poți mângâia
Și nici cânta
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în față,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.”
Georgeta Lucia Ardelean
