UMOR ÎN VERSURI

744

Expresia „Haz de necaz” folosită de români în situații grele, are darul de a descreții frunțile și de a crea o stare de confort psihic. Râsul este un panaceu universal, un medicament la îndemâna ori cui. Acesta, doar trebuie provocat. Românii au la îndemână, din naștere, umorul sub toate formele sale cei mai specializați însă, în producerea de umor sunt scriitorii și actorii. În rândul celor care prin talent versifică momente surprinse din cotidian, presărate cu umor, se află și profesorul pensionar din Marghita Ovidiu Marin Pușcaș.

 

Scriitor consacrat prin cele patru opere în proză și cinci colaborări în alcătuirea unor monografii de localități sau a orașului Marghita, autorul se remarcă și prin talentul umoristic exprimat în versuri. Cartea „Umor în versuri” apărută recent la editura Brevis Oradea reprezintă talentul de epigramist, care pe baza unor vaste cunoștințe enciclopedice, reușește să exprime prin „scurtisime”, multe cu subînțeles, adevăruri cotidiene.

Paleta largă a domeniilor pe care le abordează, reprezintă încă un argument al vastelor sale cunoștințe. Umorul în versuri rămâne un domeniu specific, diferit de proză, poezie sau dramaturgie, pe care îl abordează doar cei înzestrați cu viziune, talent, spontaneitate și spirit de observație. 

În debutul lucrării, în cuprinsul a două pagini, autorul înserează maxime și cugetări despre umor ale unor celebrități literare și filozofi, care exprimă întărește și confirmă rolul umorului și al râsului în terapia sufletului: „Nimic nu unește mai mult oamenii decât râsul” ( L. Tolstoi); „ Râsul e ca soarele, alungă iarna de pe chipul oamenilor ”(V. Hugo); ”Umorul este una din cele mai puternice arme împotriva a tot cei perimat” (A.I. Herzen)… Aprecieri măgulitoare despre carte și autor sunt exprimate de câțiva oameni de cultur, apropiați ai autorului, care incită cititorul la lectură.

Înainte de a porni la etalarea epigramelor, autorul acordă editorului și tipografului câte patru strofe în versuri, în care își exprimă mulțumirea sa pentru efortul comun în nașterea și apariția cărții. Nu a fost uitat nici cititorul, căruia îi acordă un sfat tematic: „ Dacă ești trist, fără noroc; Fără motive să zâmbești, Cu toată dragostea te rog, Câteva strofe să citești; Iar când gătea-vei de citit, Sper că vei isprăvi cu plânsul, Prilej de-a fi eu fericit, C-am scris o carte de tot…râsul”

 

Urmărește-ne și pe Google News