„Democrația este un mecanism care garantează că nu vom fi guvernați mai bine decât merităm” – un aforism atribuit dramaturgului irlandez G.B. Shaw – este cum nu se poate mai nimerit în situația rezultată după alegerile de duminică. După cel mai corect scrutin din istoria țării, fără autobuze cu turiști electorali, fără metoda „maradona” pe secții, fără morți vii, fără voturi plătite pe după colțul secției și fără alte bazaconii care au aruncat dubii asupra tuturor alegerilor de până acum, votul din 11 decembrie ilustrează decizia populară fără putință de tăgadă.
Victoria zdrobitoare a PSD și reîntoarcerea în forță la guvernare după numai un an de administrație pseudo-tehnocrată era previzibilă, așa cum am scris aici în repetate rânduri de-a lungul campaniei electorale, atât datorită limpezimii mesajului său cât și datorită șirului de gafe penibile și a lipsei oricărui orizont de așteptare oferit de ceilalți competitori. Practic, campania electorală s-a încheiat cu o zi înainte de a începe, în seara în care Liviu Dragnea a anunțat la televizor programul de guvernare al PSD. După ce au țipat ca din gură de șarpe că programul stângii (care, în realitate, este axat pe clasa mijlocie, pe antreprenoriat, având vizibile accente liberale) este inaplicabil, liberalii au revenit după două săptămâni ca să anunțe că ei dau mai mult! Cine să-i mai fi crezut? Evident, nimeni.
Nici partenerii liberalilor nu au reșit să convingă. Discursul disprețului elitist față de o parte a propriei națiuni a luat o palmă zdravănă la vot. Nicio națiune nu poate fi mare și puternică dacă o parte a ei o consideră pe cealaltă ca fiind formată din „proști” numai pentru că votează altfel. Principiile USR sunt o bază minunată pentru construirea unui program, dar oamenii nu plătesc mâncarea și gazul cu principii ci cu bani. Copiii aceia sunt frumoși, nepătați, neunși cu alifiile politicii dâmbovițene (mă bucur că au intrat și ei, pentru că vor semnala – sper! – toate derapajele legislative la care ne putem aștepta din partea prea învingătorilor) dar nu înţeles că în campanie urma să fie vorba despre viitorul imediat și concret. Mai au mult până să învețe asta.
Partea bună în această victorie exagerată a roșiilor este românii au respins extremismele și bigotismul. PRU, ANR și alte formațiuni care au împins tiradele electorale în isterie nu au trecut pragul. Cu Băsescu și Tăriceanu este altceva, ei au luat „pe persoană fizică”. Explicațiile sunt, și în cazul lor, la vedere: ALDE a inhalat din mers intoleranța vechilor liberali la implantul Gorghiu iar Băsescu a mirosit la timp că nu prinde Parlamentul fără ajutorul sutelor de mii de moldoveni cărora chiar el le-a acordat cetățenia română și a acționat, șmecherește, în consecință.
Votul românilor trebuie văzut și în context european și geopolitic. Era firesc să ne înscriem în tendința Est și Central Europeană, fiindcă nu trăim pe altă planetă. Și ungurii, cehii, polonezii, bulgarii, grecii și cam toți vecinii zonali au spus un nu brutal și foarte convingător politicii nivelatoare și integratoare emanată de la Bruxelles și personificată de cancelarul german Merkel. Precedată de Brexit și de victoria lui Trump în Statele Unite, reafirmarea vocilor naționale, cu sau fără accente xenofobe, era răspunsul așteptat la abuzurile repetate la care națiunile au fost supuse de globalizarea excesivă și de o corectitudine politică împinsă peste firescul cutumelor specifice acestei părți a lumii.
În ceea ce îi privește pe învingători, ei vor lua totul, fiindcă au majoritatea de unii singuri. Adică de la șefia guvernului până la cabina de portar a ultimei instituții publice, așa cum ne-au obișnuit în pcrecedentele guvernări. Foarte posibil să dispară destul de curând și firava transparență reușită de tehnocrați. Prin ministere, agenții și deconcentrate probabil că acum se chefuiește: „se întorc ai noștri”! Și motorul uriaș al șpăgii piramidale, recondiționat și dotat cu device-uri și soft-uri noi, poate să repornească. Însă, indiferent ce premier va propune președintelui Iohannis, PSD va fi obligat să pună în practică mare parte din tot ceea ce a promis fără să ne procopsească cu un alt guvern clientelar de tip Năstase, în care instituțiile coercitive să doarmă liniștite la umbra unor bugete generoase iar prietenii politici să se îmbogățească peste noapte.
Altfel, o să ieșim din nou în stradă! Ce altceva ne mai rămâne de făcut?
Virgil COSMA
