BREXIT – ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI?

297

Ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană are efectele unui tsunami ori ale unui cutremur de gradul 8 pe scara Richter a Europei şi a lumii de azi. „Brexit” constituie cel mai grav eveniment de la tragedia de la Yalta, din 1945, când Europa a fost sfâşiată în două: lumea liberă şi gulagul comunist. Cu cinism criminal, mai-marii lumii de atunci au rupt Continentul în două şi au hotărât, ei, epave umane, edecuri ale istoriei, soarta a sute de milioane de oameni. Astăzi, alţi politicieni, cu ecou în rândul maselor, au încurajat despărţirea Marii Britanii de Uniunea Europeană. „See EU later”, jubilau ziarele din Regatul Unit în dimineaţa marii rupturi. E un entuziasm de moment, o euforie a destrămării, dincolo de care nu ştim ce ne aşteaptă.

 

Consecinţele sunt incalculabile, deocamdată. Ele nu vor înceta să apară şi să se manifeste într-un lanţ al dramelor şi tragediilor pe plan economic şi financiar, politic şi social şi, nu în ultimul rând, geostrategic. De fapt, au şi început: lira sterlină se prăbuşeşte şi atinge minimul istoric din ultimele decenii, preţul aurului creşte necontrolat, indicii bursieri înregistrează o scădere alarmantă pe plan global, investitorii sunt în alertă maximă, existenţa monedei unice este ameninţată, iar, la noi, leul se depreciază galopant. Este începutul unei crize europene şi mondiale, cu efecte de cea mai mare gravitate, greu de prevăzut astăzi, la prima oră a marii schizme, care rupe, din nou, Europa în două sau, poate, în mai multe părţi.

Părăsirea de către UK a UE dă tonul destructurării Uniunii Europene. Evenimentul era, de mai mulţi ani, previzibil, ca o fatalitate, doar amânată prin mecanisme politice şi diplomatice. Prin însăşi natura ei, Uniunea Europeană a putut părea, şi chiar a părut, multora, minţi realiste şi lucide, nu numai negativiştilor şi extremiştilor de serviciu ai Europei, o construcţie artificială, un conglomerat de diversităţi, de identităţi, de forţe şi potenţialuri diferite, uneori foarte diferite. „Unitate în diversitate”, sloganul UE, a început să semnifice, dintr-un ideal tangibil, în viziunea optimiştilor, o pură utopie, în cea a scepticilor. Euroscepticismul nu se bazează însă pe o viziune neapărat nihilistă asupra acestui îndrăzneţ proiect istoric, ci, mai degrabă, pe o înţelegere realistă, profund ancorată în starea de fapt, rezistentă în faţa cântecelor de sirenă ale unor proiecţii îndepărtate. Această realitate a deosebirilor majore a constituit cadrul unor mari contradicţii şi inechităţi, care au generat crize şi tensiuni, pe fondul crizelor mondiale. De la un moment dat, Uniunea Europeană a semănat cu un organism ţinut în viaţă artificial, cu ajutorul aparatelor – aparate politice, administrative, economice şi financiare, manevrate cu mai multă sau mai puţină competenţă de la Bruxelles şi din marile cancelarii ale Europei. Criza Greciei a fost un prim seism, catastrofal, care a zguduit din temelii, şi încă o zguduie, construcţia europeană. La mare distanţă de ceea ce şi-a propus să fie, de-a lungul etapelor dezvoltării sale, Uniunea Europeană a devenit un teritoriu al inegalităţii, al discriminării părţilor ei componente, prin existenţa unor state de mâna întâi, de mâna a doua, de mâna a treia etc. Dincolo de politicile oficiale şi de imaginea avansată de mecanismele propagandistice, care promovează echitatea şi interesele comune ale statelor membre, realitatea UE este una dramatică. Trăim într-o Uniune „cu mai multe viteze”, într-un spaţiu configurat din ţări puternice şi din ţări sărace, din ţări conducătoare şi din colonii. Incidental, noi unde ne situăm? În aceste condiţii, ceea ce era previzibil începe să devină realitate.

Există o serie de riscuri pe care divorţul britanic de UE le implică. Ruperea de Uniunea Europeană poate da tonul destrămării, ca un exemplu de „bună practică”, şi pentru alte state, aflate în aşteptare. Odată cu precedentul Brexit-ului, devine posibil un întreg lanţ de despărţiri politice, care va duce, inevitabil, la destructurarea UE, visul Europei imediat postbelice, ieşite din cea mai mare catastrofă a istoriei, cel de-al doilea război mondial. La sud de Canalul Mânecii, sub propaganda extremei drepte, se propovăduieşte necesitatea şi iminenţa despărţirii Franţei, ţară fondatoare a construcţiei europene, de UE. Un posibil „Frexit” ar fi lovitura de graţie adusă Uniunii. Efectele nu se opresc însă la destrămarea Uniunii Europene. Ruperea treptată a UE poate constitui, din mers, un model politic şi la nivelul statelor, o paradigmă a destructurării statale  în numele autonomiei, autoguvernării, regionalizării. Iar în Europa există câteva puncte ultrasensibile, în care tendinţa spre autonomie se manifestă la cele mai înalte intensităţi. Să nu uităm Scoţia, Irlanda de Nord, Catalunya, Ţara Bascilor etc.

Deocamdată, nu putem realiza toate implicaţiile actului istoric al voinţei populare britanice prin care Regatul Unit părăseşte Uniunea Europeană. Cert este însă că UE rămâne mai slabă politic, economic, financiar, social şi militar, mai fragilă şi mai vulnerabilă, inclusiv pe plan geostrategic, fără una dintre marile puteri ale lumii. Este o vulnerabilitate de maximă gravitate în faţa provocărilor lumii de azi, în faţa fenomenului migraţiei şi a terorismului ca ameninţare globală. La nivel internaţional, se schimbă balanţa forţelor, alianţele se redefinesc, iar polii de putere se restructurează. Un lucru este sigur: prin slăbirea şi posibila destrămare a Uniunii Europene, cea care pierde este Europa însăşi, în marea confruntare planetară a intereselor şi a luptei pentru dominaţie.

Edificiul Uniunii Europene se clatină din temelii. Colosul, ideal al unor gânditori umanişti şi utopişti, îşi arată lumii picioarele de lut. Uniunea Europeană ni se revelează astăzi, deşi imaginea ne apăruse, încă mai demult, cu destulă claritate, pe ecranul analizei lucide, ca un nou Turn Babel, oprit din avântul lui spre cer. Privind de acum în viitorul comun, care începe azi, Brexit-ul poate însemna începutul sfârşitului pentru UE. Dar poate şi pentru lumea noastră aşa cum o ştim.

Prof. univ. dr. Iosif Robi URS

Prof. univ. dr. Sorin IVAN

 

Urmărește-ne și pe Google News

 
Fondator și Redactor-șef al AlesdOnline, Adrian Fora lucrează în presa locală din 2007, este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Asociaţiei DJ-lor Profesionişti din România. A început să lucreze ca Dj, reporter și apoi ca redactor-șef în redacția Radio Transilvania Aleșd. Scrie reportaje pe care le ilustrează adesea cu fotografii și informații din toate domeniile de activitate, plecând de la administrație și politică și ajungând pâna la sport sau la viața agitată a orașului Aleșd și a celorlalte localități din Bihor. Crede că baza meseriei de jurnalist stă în munca de teren și în discuțiile cu oamenii.