Adio, dragostea mea!

129
După socotelile mele, mai mult de 100.000 de cetăţeni moldoveni de naţionalitate română l-au votat pe Igor Dodon iar alte câteva sute de mii din aceeaşi categorie nu s-au prezentat la urne. Această constatare ar trebui să scutească de orice alte comentarii pe cei din partea dreaptă a Prutului care sperau într-o evoluţie rapidă pro-europeană a Republicii Moldova.

Şi aceasta a fost una dintre greşelile majore ale candidatei în care românii de pe ambele maluri îşi puseseră speranţele în vederea unei cât mai apropiate reuniri, dacă nu de jure, măcar în interiorul graniţelor Uniunii. Şi-a axat campania electorală pe un discurs exclusiv anti-corupţie (deşi ea a fost parte a guvernului în timpul căruia a dispărut celebrul miliard de dolari) când, în fapt, miza acestor alegeri a fost clar una geopolitică: Moscova sau Bruxelles. Bine instruit (şi sprijinit logistic) de la Kremlin, candidatul pro-rus tocmai pe acest aspect a pus accentul şi a câştigat clar în interiorul ţării. Bascularea provocată de diaspora în România acum doi ani nu a funcţionat şi la Chişinău. Nu în ultimul rând fiindcă diaspora de acolo nu este numai în Vest ci, în proporţie semnificativă şi în Est. În paralel, sprijinul logistic din partea României pentru Maia Sandu a fost invizibil, dacă el a existat. Ruşilor nu le-a fost ruşine să intervină brutal şi aproape pe faţă. Nouă da, fiindcă potrivit corectitudinii politice ne este voie să te amesteci în politica altui stat, nu-i aşa? Iată cum democraţia este singurul sistem care poate fi învins cu propriile arme şi asta o ştie toată omenirea, de la Hitler încoace, în afară de noi. Procese verbale răsturnate, votanţi plimbaţi cu autobuzele, buletine de vot insuficiente în fief-urile adversarului, nimic din arsenaulul pe care – vai! – îl cunoaştem şi noi atât bine nu a lipsit din arsenalul taberei proruse.
Victoria lui Igor Dodon consolidează practic influenţa Moscovei în Europa de Est, pe fondul ascensiunii politicienilor eurosceptici şi antisistem pe întregul continent. Cum ungurii şi bulgarii au cedat deja, mai avem doi vecini care încă nu sunt aliaţi pe faţă ai Moscovei: sârbii şi Marea Neagră. La Belgrad şi Podgorica au avut loc două tentative eşuate de asasinare a premierilor proeuropeni. Nu-i la fel de sigur că şi următoarele vor eşua sau că cetăţenii celor două ţări nu au fost intimidaţi de ele. Cert este că sigură pentru noi a mai rămas doar Marea Neagră, însă doar atâta timp cât americanii vor mai patrula prin zonă. Cum preşedintele ales, Trump, a afirmat – şi acesta a fost unul dintre punctele cheie din campania sa – că vrea să reducă semnificativ prezenţa americană în lume şi mai ales în statele care nu-şi onorează obligaţiile financiare faţă de NATO (este şi cazul nostru: 1,42% din PIB, faţă de cerinţa de minimum 2%) este cel mai probabil să rămânem complet izolaţi de Vestul civilizat după care tânjim atâta.
Presa independentă de la Chișinău a scris că Igor Dodon este omul oligarhului Vlad Plahotniuc, cel care controlează integral puterea acum în Republica Moldova prin intermediul PD și a majorității parlamentare pe care și-a subordonat-o. Conștient de faptul că Partidul Democrat s-a compromis din cauza scandalurilor de corupție, Plahotniuc încearcă să-și construiască un alt pol de putere şi i-a atribuit acest rol lui Igor Dodon, care va trebui coaguleze unei noi majorități parlamentare. Pentru aceasta, noului preşedinte i se va cere să se răstească la actuala guvernare proeuropeană, pentru a acumula capital politic și de imagine. Va fi vorba, de fapt, de o mimare a opoziției în raport cu puterea lui Plahotniuc, care l-a ajutat mediatic pe Igor Dodon să ajungă președinte. Cum proeuropenii controlează încă majoritatea parlamentară şi guvernul, optimiştii spun că lupta pentru salvarea Moldovei abia începe, dacă Maia Sandu şi Andrei Năstase nu vor abandona. În realitate, şansa de acum a fost irosită întocmai ca şi aceea din 1991 iar următoarea configuraţie favorabilă apropierii celor două Românii se poate să mai vină peste 25-30 ani sau niciodată.
La noi, PSD – care, deşi este considerat de stânga, propune nici mai mult nici mai puţin decât măsuri care ilustrează perfect populismul de dreapta – este pe val şi foarte probabil că va câştiga en-fanfare alegerile de peste o lună. Dar asta nu se întâmplă numai la noi, asistăm la o prăbuşire mondială a liberalismului de stânga, de “tip Obama”, a cărui moştenire lasă America şi Europa aproape în ruine. După caruselul de alegeri din Europa de anul viitor, este posibil ca schimbările să fie atât de mari încât cei care o vor apuca vor trebui să înveţe să trăiască într-o cu totul altă lume.

 

Virgil COSMA

 

Urmărește-ne și pe Google News

 
Fondator și Redactor-șef al AlesdOnline, Adrian Fora lucrează în presa locală din 2007, este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Asociaţiei DJ-lor Profesionişti din România. A început să lucreze ca Dj, reporter și apoi ca redactor-șef în redacția Radio Transilvania Aleșd. Scrie reportaje pe care le ilustrează adesea cu fotografii și informații din toate domeniile de activitate, plecând de la administrație și politică și ajungând pâna la sport sau la viața agitată a orașului Aleșd și a celorlalte localități din Bihor. Crede că baza meseriei de jurnalist stă în munca de teren și în discuțiile cu oamenii.