De la începuturile existenței umane și până în prezent, focul a constituit o amenințare serioasă pentru om. Încercând să-l conserve și să-l recreeze după propria voință, omul a evoluat față de animale, marcând astfel o etapă importantă în dezvoltarea umanității. Atunci când nu și l-a putut explica ca fenomen fizic, a pus totul pe seama zeităților și l-a venerat ca pe un dar divin.
Străduindu-se să-și apere viața și bunurile, omul a ajuns să cunoască fenomenul numit incendiu, încercând să-i înțeleagă evoluția în timp și spațiu. Termenul „incendiu” a fost împrumutat din latină în secolul al XVI-lea, provenind de la „incendium”, care înseamnă „foc violent”, și derivând, la rândul său, din verbul „incendere” – „a aprinde”. Acest termen desemnează o ardere violentă care scapă de sub controlul omului.
De-a lungul timpului, în urma incendiilor și a observațiilor oamenilor, au luat naștere și proverbe precum: „Focul, apa și mintea îți sunt de folos atât timp cât știi să le stăpânești”. Într-adevăr, o singură scânteie poate incendia o pădure întreagă, iar dacă pădurea ia foc, atât copacii uscați, cât și cei verzi vor arde. Interesant este și faptul că, în general, „Vântul te ajută când dai foc unei case, dar te împiedică atunci când aprinzi o lampă”.
În ultimele zile, salvatorii din județ au avut zeci de intervenții pentru stingerea incendiilor, după ce oamenii au încercat să își igienizeze terenurile, deși arderea miriștilor nu reprezintă o metodă corectă de degajare a terenurilor agricole de resturile vegetale.
Doar în comuna Vadu Crișului, pompierii voluntari și cei profesioniști din Aleșd au avut șase intervenții în ultima săptămână, de la Țopa până la Tomnatic. Și asta fără a lua în calcul restul satelor din zonă. Incendierea resturilor vegetale în scopul igienizării terenurilor este interzisă, cu excepția cazurilor în care este impusă ca măsură de carantină fitosanitară pentru prevenirea răspândirii unor boli sau dăunători specifici.
Conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, cu completările și modificările ulterioare, art. 94, alin. n): „Miriștile, stuful, stufărișul sau vegetația ierboasă nu pot fi arse fără acceptul autorității de mediu (Agenția pentru Protecția Mediului Bihor) și fără informarea prealabilă a serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență (Inspectoratul pentru Situații de Urgență Crișana)”.
Arderea miriștilor are consecințe majore asupra biodiversității terenurilor supuse unor astfel de practici, ducând la:
• Distrugerea habitatelor;
• Dispariția unor specii de plante și animale și reducerea biodiversității în zonele afectate;
• Instalarea unor specii rezistente la foc, care, cu timpul, pot deveni invazive;
• Distrugerea cuiburilor și a ouălor unor păsări;
• Diminuarea populațiilor unor specii de plante și animale.
Prin arderea miriștilor și a resturilor vegetale se degajă dioxid de carbon și protoxid de azot, gaze cu efect de seră care contribuie la schimbările climatice tot mai evidente la nivel mondial. Un proverb albanez atrage atenția: „Focul, apa și guvernele nu cunosc mila”.
Să nu uităm că nerespectarea legislației în vigoare se sancționează de către autoritățile cu atribuții de control!
