În liniștea binecuvântată a anului 1925, când credința aducea speranță în casele oamenilor simpli și evlavioși, Biserica Creștină Baptistă din Vadu Crișului a făcut un pas îndrăzneț către armonie și înălțare spirituală: a cumpărat primele trei instrumente de suflat. A fost începutul unei istorii muzicale care avea să răsune dincolo de zidurile casei de rugăciune. Duminică, fanfara din Vadu Crișului a sărbătorit 100 de ani de la înființare.
Duminică dimineața, la ora 9:10, foștii și actualii membri ai fanfarei Bisericii Baptiste din Vadu Crișului s-au întâlnit în centrul localității, unde, sub bagheta celor cinci dirijori activi – Szilagyi Alexandru, Pop Nicolae, Lele Iulian, Unguraș Marcus și Samu Valenti – au cântat imnuri spre slava Domnului, după care programul a continuat în Casa Domnului. Moderatorii acestei sărbători creștine, organizate cu prilejul centenarului fanfarei, au fost pastorul bisericii, Opriș Florian, și Pop Florian.
După rugăciuni și saluturi rostite de gazde și de musafirii veniți din bisericile din jurul Vadului, fanfara actuală, completată cu foști membri, a interpretat partituri mai vechi și mai noi, așa cum a evoluat și muzica de-a lungul timpului. Între cântări, primarul Dorel Cosma a înmânat fanfarei o diplomă de excelență pentru activitatea deosebită desfășurată de-a lungul anilor. Totodată, a fost prezentat un material video alcătuit din cinci calupuri de câte 3 minute, cu înregistrări începând din anul 1995, și au fost oferite cadouri foștilor colaboratori și dirijori trecuți de frumoasa vârstă de 70 de ani (trei dintre ei având peste 87 de ani), dându-li-se ocazia să adreseze câteva cuvinte celor prezenți.
Din cronica istoriei fanfarei aflăm că, în anul 1925, s-au cumpărat primele trei instrumente de suflat, apoi alte patru li s-au alăturat. Cu șapte suflete dedicate și șapte instrumente bine acordate, s-a înfiripat prima fanfară. Atunci a fost invitat la Vadu Crișului fratele Mecheres Petru din Lupeni, un om dăruit și priceput, să împărtășească din cunoștințele sale muzicale. Timp de două luni, acesta s-a dedicat învățării tinerilor, dintre care unii au strălucit prin pasiune și talent: Pali Florian, Hasas Ioan, Hasas Ferencz, Szilagyi Sandor, Țuț Ioan (Topa de Criș), Moga Nicolae, Hasas János și tânărul Szilagyi Istvan, care avea doar 12 ani.
După formarea fanfarei, Hasas Ferencz a preluat cu râvnă conducerea acesteia, devenind dirijor. Sub îndrumarea lui, fanfara a crescut, iar muzica ei a răsunat nu doar în Vadu Crișului, ci și în alte biserici din împrejurimi. El a fost dirijor între anii 1926–1932, apoi bagheta a fost preluată, pe rând, de: Pali Florian, Szilagyi Istvan, Miere Petru, Géczi Alexandru, Géczi Sándor, Pop Nicu, Szilagyi Istvan jr., Luc Liviu, Borbély Feri, Samu Imi jr., Unguraș Marcus, Paul Loghin, Samu Valentin și Lele Iulian.
Învățătorii lucrării: Frații care s-au ocupat de pregătirea tinerilor pentru slujire au fost: Mekerechi Petru, Hasas Ferencz, Pali Florian, Szilagyi Ștefan, Miere Petru, Géczi Alexandru, Géczi Sándor, Szilagyi Ștefan jr., Hasas Ioan (Mozeș), Szilagyi Mihai, Szilagyi Alexandru, Lele Florin, Luca Liviu, Borbély Feri, Samu Valentin. Toți acești oameni au fost unelte în mâna lui Dumnezeu, care i-a întărit și i-a binecuvântat pentru a-i învăța pe copiii bisericii notele muzicale și cântarea la instrumente.
Privind în urmă, cu toată inima spunem: „Eben-Ezer – până aici Domnul ne-a ajutat!”, iar privind spre viitor credem cu tărie: „Iehova-Iire – Domnul va purta de grijă!”.
„Lăudați-L cu sunet de trâmbiță, lăudați-L cu alăuta și harpa!” (Psalmul 150:3)
La mulți ani, Fanfara! Domnul să fie slăvit în toate!
