Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică, afirma François de La Rochefoucauld. În cadrul expoziției de la Colegiul Tehnic Vadu Crișului, doritorii își pot testa logica prin deschiderea unor lacăte „deștepte”.
Lacătul „diavolului” (în maghiară „ördöglakat”, în engleză „mechanical puzzle”, „trick locks” sau „magic locks”) este un joc de logică străvechi, care poate fi jucat individual și oferă numeroase provocări. Conform datelor istorice, aceste lacăte erau fabricate din lemn sau metal în toată Europa încă din secolul al XIII-lea. În general, bunicii erau cei care confecționau aceste jocuri pentru nepoții lor, care îi distrau nu doar pe copii, ci și pe adulți. Poate că aceasta este esența acestor lacăte — faptul că sunt jocuri pe care și adulții le pot juca „legal”.
În cadrul programului „Săptămâna altfel”, în laboratorul de fizică al Colegiului Tehnic nr. 1 din Vadu Crișului, marți dimineață s-a deschis o expoziție inedită de astfel de lacăte, care va putea fi vizitată până miercuri, la ora 13.00. Invitatul evenimentului este Vigh Viktor, profesor de matematică-fizică pensionar din localitatea înfrățită Székkutas (Ungaria), colecționar și producător de asemenea lacăte. Din colecția sa personală, care numără aproape 500 de piese, a adus și expus peste 200, dintre care 80-100 pot fi folosite pentru „joacă”.
Vigh Viktor este același care, în calitate de primar al comunei Székkutas, a semnat, împreună cu primarul Cosma Dorel din Vadu Crișului, actul de înfrățire dintre cele două localități, la data de 20 aprilie 2000.
„Lacătul diavolului” ajută la dezvoltarea gândirii logice și a vederii în spațiu, învățându-ne să abordăm problemele în moduri diferite, ne-a spus domnul Vigh. „Creierul uman își poate da seama rapid de acest lucru, dar s-a observat că cei mici sunt adesea mai isteți decât adulții.” Producătorul testează în mod constant lacătele realizate în grădinițe, școli și, desigur, la târguri.
Lacătele „diavolului” au un mare succes, deoarece sunt unice și mereu diferite, oferind de fiecare dată o nouă provocare celor care încearcă să le descifreze secretul. Un astfel de lacăt este considerat „bun” dacă soluționarea lui necesită multă concentrare și oferă provocări repetate. Desigur, poate fi și un cadou excelent, mai ales dacă vrem să testăm capacitatea de gândire a persoanei căreia îl oferim.
Și de ce se numește „lacătul diavolului”? Poate pentru că este un joc atât de diabolic, de tip „push-pull”, și pentru că, pe vremuri, când oamenii doreau să ascundă ceva, îl încuiau cu un astfel de lacăt, „al diavolului”, considerat indestructibil.
Exact acesta este scopul lacătului „diavolului”: să nu poată fi deschis imediat, ci să ne provoace să gândim, iar după rezolvare să avem acel sentiment plăcut de împlinire. Desigur, asta nu garantează că vom reuși să-l deschidem la fel de repede și a doua oară, dar nu contează — oricum ne simțim puțin stânjeniți atunci când copilul nostru de 7-8 ani reușește să-l deschidă cât ai clipi. Ei bine, cam așa e și cu „lacătul diavolului”!
