La 14 octombrie se împlinesc 110 ani de la nașterea sculptoriței Elisabeta Tőzsér (1915–2009), cetățean de onoare al comunei Vadu Crișului. În cinstea strămoșilor ei olari, la data de 25 noiembrie 1979, a fost inaugurată Statuia Olarului din centrul satului — o lucrare oferită în dar comunității locale de către artistă.
„Arta este mai presus de orice, o revelaţie, o binecuvântare şi o sfinţire a vieţii omeneşti.” — Michelangelo Buonarroti
Într-adevăr, arta spală de pe suflet praful vieții de zi cu zi. Este o formă de expresie creativă prin care oamenii își transmit sentimentele, gândurile și ideile. Ea poate lua forme variate: pictură, sculptură, muzică, literatură, teatru sau dans.
Sculptura este o formă de artă care implică crearea de forme tridimensionale din diferite materiale, precum piatra, lemnul, metalul sau lutul. Prin intermediul sculpturii, putem vedea și simți lumea într-un mod diferit, putem învăța să privim cu atenție și să apreciem detaliile și putem crea ceva care va dăinui mult timp după ce noi nu vom mai fi. Sculptura ne ajută să ne conectăm cu istoria și cultura noastră și ne încurajează să explorăm și să prețuim această artă valoroasă. De-a lungul timpului, sculptura a fost folosită pentru a ilustra mituri și legende, pentru a comemora evenimente importante și pentru a exprima emoții și idei profunde. Totodată, ea poate dezvălui frumusețea ascunsă a materialelor.
Sculptorița Elisabeta Tőzsér s-a născut la Vadu Crișului, la data de 14 octombrie 1915. Tatăl ei, Gitz Tivadar, era de origine austriacă, iar mama, Papp Anna, provenea dintr-o familie de olari din sat. Cu timpul, familia s-a mutat la Oradea. Elisabeta Tőzsér a făcut cunoștință cu arta sculpturii în atelierul artistului orădean Fekete József. Ori de câte ori avea ocazia, revenea la Vad: murmuratul Crișului, cascada, glasul pădurii și zumzetul roților olarilor o chemau mereu „acasă”.
Deși sculptura este una dintre artele care cer un efort considerabil, doamna Eliz, o ființă firavă, dar cu o putere de muncă ieșită din comun, a avut de-a lungul timpului expoziții la Oradea, Stuttgart (Germania), Zalakaros (Ungaria), Cluj-Napoca, Sighetu Marmației etc.
S-a căsătorit cu József Tőzsér (1911–1992), multiplu campion național și balcanic, locul 5 la Olimpiada de la Berlin, personalitate marcantă în istoria luptelor sportive din Bihor și din România.
Dintre copiii familiei Tőzsér, Iulia a devenit cântăreață de operă, Elisabeta — actriță, iar József — profesor de sport. Ei trăiesc în Germania și în Ungaria.
Iulia Tőzsér (nume de scenă Várady Iulia, după Várad — Oradea, orașul natal) s-a născut la 1 septembrie 1941, la Oradea. Timp de șase ani a fost soprană la Opera din Cluj, apoi și-a început o carieră internațională de excepție, evoluând pe marile scene de operă din Paris, Milano, München și New York. În anul 1974, s-a căsătorit cu celebrul cântăreț de operă Dietrich Fischer-Dieskau, și el artist de renume mondial. Iulia s-a retras de pe scenă după 41 de ani de activitate, în anul 1982, după ce a interpretat peste 40 de roluri principale.
Fiica Elisabeta (Eliza) s-a născut la 4 iulie 1943, la Oradea. Absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (promoția 1966), a debutat în cinematografie încă din timpul studenției, iar câțiva ani mai târziu a intrat în teatru, jucând pe scenele din Oradea (1969–1979), Arad și Timișoara.
Pe ecran s-a impus în seria Haiducilor, în rolul Mariei — „o fiinţă trufaşă, aspră, de o distincţie uscată, emanând o fascinaţie ciudată, siluetă de epocă, cu ochi de otravă verde şi tăceri de gheaţă, dar care ascundeau, undeva departe, în adâncimi, un foc gata să mistuie totul — o patimă bolnavă, o spaimă, un fior de moarte.” (Sanda Faur)
După căsătoria cu actorul Liviu Rozorea, a purtat numele Elisabeta Jar Rozorea. La începutul anilor 1980 a emigrat împreună cu soțul său în Germania, unde a condus o vreme secția de actorie a Hochschule für Musik und Theater din München.
Pe lângă Statuia Olarului, în anul 2007, artista a donat Asociației Pro REV – Vadu Crișului un bust al marelui scriitor Marin Preda. Lucrarea a fost începută în perioada în care, la invitația fiicei sale Eliza — actriță aflată la filmări în București —, sculptorița era cazată la Casa de Creație a Scriitorilor de la Mogoșoaia, locul unde Marin Preda trăia și își finaliza ultimele sale cărți, Delirul și Cel mai iubit dintre pământeni. Bustul este expus la Colegiul Tehnic din Vadu Crișului.
Dintre operele de artă realizate de Elisabeta Tőzsér amintim:
- „Regina Sisi” (2003) și „Voievodul Árpád” (1996) – orașul Zalakaros, Ungaria;
- Bustul poetului Ady Endre (Zalakomár, Ungaria, 1992), localitate unde fiul József a fost profesor de sport;
- Petőfi Sándor (Sânnicolau de Munte, jud. Bihor, 2005).
