În ziua de 24 februarie, Biserica Ortodoxă sărbătorește Întâia și a Doua Aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului. În aceeași zi, tradiția populară consemnează sărbătoarea Dragobetelui.
Etimologia cuvântului „Dragobete” a fost dezbătută de numeroși etnologi și filologi, propunându-se diverse explicații pentru originea sa. Ion Ghinoiu, în „Obiceiuri populare de peste an – Dicționar” (1997), asociază numele Dragobete cu un personaj din mitologia populară românească: „zeu tânăr al Panteonului autohton cu dată fixă de celebrare în același sat, dar variabilă de la zonă la zonă (…), patron al dragostei și bunei dispoziții pe plaiurile românești”, fiind identificat cu „Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă”. Autorul oferă detalii despre familia acestuia, numindu-l „fiu al Babei Dochia și cumnat cu eroul vegetațional Lăzărică”. Dicționarul menționează, într-un plan secundar, că Dragobete este și o „sărbătoare dedicată zeului dragostei cu același nume”.
Dar ce este dragostea? „Nevoia de a ieși din tine însuți”, spunea Charles Baudelaire. După Emanuel Swedenborg, „Dragostea constă în dorința de a da ceea ce este al tău altuia și de a simți fericirea acestuia ca și cum ar fi a ta.” Dragostea este viața fiecărei ființe, care îi face pe oameni să se simtă egali. Este un copac ale cărui fructe nu cresc pe crengi, ci la rădăcină; este zarea liberă și largă, unde sufletul își poate întinde aripile. Dragostea e ca rândunelele: poartă noroc casei unde se aciuează. Dragostea adevărată este o limbă pe care surzii o pot auzi și orbii o pot vedea; este poezia simțurilor. După Alexandre Dumas fiul, „Dragostea și moartea, singurele două elemente prin care omul atinge infinitul.”
De Dragobete sunt legate mai multe tradiții. Există obiceiul conform căruia tinerele necăsătorite din zonele de deal și de munte, unde ningea mai mult, să strângă puțina zăpadă care se mai găsea, numită și „zăpada zânelor”. Apa rezultată din topirea acestei zăpezi ar fi avut proprietăți magice când venea vorba de iubire, de descântece de dragoste, dar și de ritualurile de înfrumusețare.
O superstiție spunea că fetele care nu se întâlneau în această zi cu o persoană de sex masculin nu aveau parte de iubire tot anul. Mai mult, în unele sate se credea că toate fetele care ajungeau să atingă un bărbat dintr-un sat învecinat vor fi îndrăgostite tot timpul anului. În această zi, bărbaților nu le era permis să necăjească femeile sau să se certe cu ele. În caz contrar, se credea că vor avea parte de o primăvară plină de ghinion și un an greu. Pentru ca iubirea dintr-un cuplu să rămână vie de-a lungul anului, tinerii trebuiau neapărat să se sărute în ziua de Dragobete.
Dincolo de aceste noțiuni și sensuri etimologice, nici Valentine’s Day, nici ziua de Dragobete, cu toate obiceiurile și tradițiile lor, nu au legătură cu Tradiția Bisericii. Cu toții suntem născuți și trăim din dragostea lui Dumnezeu, iar iubirea nu ar trebui să fie sărbătorită doar într-o singură zi din an, ci să fie prezentă în fiecare clipă a vieții noastre.
Potrivit Bibliei:
„Să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește, n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.” (1 Ioan 4:7-8)
