Din cauza condițiilor de igienă precare care existau în Europa și în Statele Unite în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, misionarii acelor vremuri au predicat un mesaj ce poate fi numit „doctrina curățeniei“. Această doctrină considera mizeria un păcat, iar despre curățenie se spunea că îl apropie pe om de Dumnezeu. Probabil că de aici provine și maxima: „Curățenia merge mână-n mână cu devoțiunea.”
Fără îndoială, acele eforturi timpurii de a-i educa pe oameni cu privire la curățenie au contribuit la îmbunătățirea condițiilor de viață. Acest lucru nu este de mirare, întrucât curățenia este o trăsătură a Dumnezeului sfânt, Iehova. El ne învață că este spre binele nostru să fim curați și sfinți în toate privințele (Isaia 48:17; 1 Petru 1:15).
În Biblie sunt prezentate patru forme ale curățeniei, în care închinătorii lui Dumnezeu trebuie să se străduiască să fie ireproșabili: curățenia spirituală, curățenia morală, curățenia mintală și curățenia fizică. Potrivit Bibliei, între sfințenie și curățenia fizică există o strânsă legătură. Adevărații creștini trebuie să se străduiască să mențină, atât cât depinde de ei, ordinea și curățenia — fie că este vorba de propriul corp, de casa în care locuiesc sau de spațiile din jurul ei. Chiar și în condiții de lipsă acută de apă, creștinii sunt încurajați să depună eforturi pentru a fi curați și pentru a avea un aspect îngrijit.
De-a lungul istoriei, gunoaiele au existat întotdeauna, însă proporțiile actuale ale acestui fenomen sunt în strânsă legătură cu expansiunea consumerismului în a doua jumătate a secolului XX. Odată cu dezvoltarea societății moderne, extrem de mobilă, și cu consumul de alimente și băuturi în afara locuinței, gunoaiele au pătruns în aproape toate mediile — urban, rural, natural. Aceasta are implicații majore asupra mediului, sănătății și siguranței publice.
Una dintre responsabilitățile fundamentale ale autorităților publice este colectarea și prevenirea aruncării necontrolate a deșeurilor. Aceasta presupune asigurarea de coșuri de gunoi în locuințe, companii și spații publice. Totuși, aceste măsuri implică resurse financiare semnificative și, din păcate, nu garantează întotdeauna rezultate pozitive.
Un exemplu local – comuna Vadu Crișului
Comuna Vadu Crișului a fost una dintre primele instituții publice din județ care, în anul 1997, printr-un proiect european, a reușit să doteze gospodăriile cu europubele de 120 și 240 de litri și domeniul public cu containere de 1 mc. Ulterior, la nivel județean, s-a trecut la implementarea colectării selective a deșeurilor, gospodăriile fiind dotate cu pubele de 40 de litri pentru deșeuri menajere, sticlă și plastic.
Pe domeniul public, containerele de 1 mc au rămas doar în zone specifice: cimitire, intrarea în defileu, terenul de sport, satul de vacanță, piață etc. Deși fiecare gospodărie are contract cu firma de salubritate, care ridică periodic pubelele de 40 de litri, containerele mari de pe domeniul public sunt adesea supraîncărcate cu saci de gunoaie.
Acolo unde acțiunile de curățare și prevenire sunt plătite din bani publici, problema deșeurilor capătă și o dimensiune financiară. Din aceste containere de 1 mc, în acest an, doar în:
- ianuarie s-au ridicat 68 mc (factura: 22.142 lei),
- februarie: 59 mc (19.179 lei),
- martie: 55 mc (18.000 lei).
Trecând într-o zi de joi prin comună, ziua în care se ridică deșeurile, se pot observa porțiuni de străzi unde pubelele sunt scoase la poartă, dar și zone de sute de metri fără nicio pubelă. Specialiștii afirmă că volumul gunoaielor este, în mare parte, rezultatul comportamentului uman — comoditate, nepăsare.
O întrebare simplă, dar importantă:
Este mai comod să pui gunoiul în saci și să îl duci 2-3 km până la un container public, decât să-l pui în propria pubelă, în fața casei, pentru care oricum plătești?
Într-o perioadă în care bugetele sunt restrânse și taxele cresc, am economisi resurse importante dacă nu ar mai fi nevoie de intervenții constante pentru a curăța gunoaiele aruncate la întâmplare. Oare acești bani n-ar putea fi folosiți mai bine pentru modernizarea drumurilor sau pentru amenajarea de parcuri pentru copii?
Soluții pe termen lung și scurt
Pe termen lung, educația este cheia. Așa cum spunea Nelson Mandela în 2003:
„Educația este cea mai puternică armă pe care o putem folosi pentru a schimba lumea.”
Efectele educației sunt profunde și durabile. Oricine dorește să schimbe comportamentele trebuie să pornească de la educație. Dar ce putem face pe termen scurt?
Este nevoie de stabilirea unei noi norme sociale – „Gunoiul: o realitate a trecutului.” Comportamentul colectiv trebuie ghidat în această direcție, iar obiceiurile înrădăcinate pot fi schimbate doar printr-un mesaj clar, puternic și repetat, care să trezească responsabilitatea individuală.
Sperăm să găsim suficienți oameni care să treacă de acel punct critic al schimbării comportamentului.
Iar acum, o întrebare finală, directă și importantă:
Dumneavoastră… DE CARE PARTE A BARICADEI SUNTEȚI?
