Sarbatoarea Pastelui este la cateva zile distanta, Dumnezeu doar la un gand distanta. Daca nu ar fi Dumnezeu, ne-am afla in aceasta lume cu inimile pline de recunostinta, insa fara cineva caruia sa-i multumim. Sa il cauti pe Dumnezeu este cea mai mare aventura. Sa il gasesti, este cea mai mare realizare umana.Iar sa te indragostesti de Dumnezeu este cea mai mare dintre toate povestile de iubire.
Sfintele Pasti, marchează miracolul inviererii Mantuitorului nostru Iisus Hristos şi triumful vieţii asupra morţii, este o sarbatoare solemna. Învierea, cea mai mare sărbătoare a creştinilor este întâmpinată cu lumină în suflete, oricâte greutăţi trec peste noi, că doar Hristos a înviat şi nu e loc decât de speranţă. De Pasti, portile grele ale cerului se deschid. Lumina harica ne cuprinde pe toti, iar la Ierusalim lumanarile celor mai credinciosi se aprind de la sine. Suntem in plin mister, in taina cea mai adanca. Hristos ne bate la fereastra si asteapta sa-L poftim inauntru. Suntem oare pregatiti ca Mirele sa ne calce pragul? In ziua de Pasti, valul dintre timp si eternitate se subtiaza pana ajunge panza de paianjen. Povestea Pastelui estepovestea minunatei ferestre a lui Dumnezeu pe care intra surpriza divina. Pastele este demonstratia lui Dumnezeu ca viata este mai presus de toate spirituala si fara sfarsit. Oamenii sunt mai linistiti de Invierea Domnului, mai interiorizati. Bucuria ei este de alta natura decat cea pe care o simtim la Nasterea lui Iisus, cand ne straduim sa facem din inima noastra pestera spirituala in care pruncul Iisus se va naste. Acolo, la Craciun, stam uimiti in fata minunii prin care Dumnezeu cel neincaput,cel care a facut lumea aceasta minunata si cerul, si pamantul se margineste pe sine intr-un prunc micut si fragil, culcat intr-o iesle, incalzit numai de prezenta animalelor si de dragostea Maicii Sale si a lui Iosif logodnicul. Invierea aduce o bucurie mai linistita, nu trebuie sa alergam asa cum incercam de Craciun sa ajungem la Pestera Nasterii. Dumnezeu Omul este in noi, in suferinta noastra, in pocainta noastra, in purificarea noastra prin post si prin reconvertire. Slujbele frecvente si mai lungi, durerea inimii noastre pentru pacatele savarsite si privegherile ne inalta treptat spre o apropiere de Dumnezeu. Si duhul nostru este mai ravnitor catre pocainta si mai sarguincios spre rugaciune. Ma gandesc, poate stanca s-a rostogolit de la intrarea in mormant nu pentru a-i permite lui Hristos sa iasa, ci pentru a-i lasa pe discipoli sa intre!
La miezul noptii, in sate si orase, clopotele bat navalnic. Vestea Invierii lui Hristos strabate ca un fior multimea. „Veniti de luati lumina” se aude vocea preotului. E un indemn si o porunca. Adunati cu totii sub bolta pascala, implinim legea cea noua a lui Hristos. Sa ne iubim unii pe altii, cum si El ne-a iubit pe noi! Şiparca din inaltimile cerului auzim cuvintele lui Iisus: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac (Ioan 11: 25-26).
Pastele a fost intotdeauna, poate mai mult decat alte sarbatori, o sarbatoare a curateniei, a puritatii, a unui nou inceput. O lasare in urma a tot ce era murdar si greoi. O depasire si inlaturare a zgurei de peste an. Innoirea de Paste incepea ca intotdeauna cu aceea a casei, a curtii, a gradinii, a hainelor. Urma apoi curatenia cealalta, mai anevoioasa uneori, curatenia de ganduri nelalocul lor, de banuieli, de presupuneri, de acuzatii fara rost, de vorbe spuse la repezeala. Nu intotdeauna reusim sa facem curat in sufletele noastre, asa ca in casa pe care o lustruiam, si de aceea ramane uneori, ca o umbra, sentimentul de culpa, de vinovatie, ca n-am putut sau n-am stiut sa inlaturam, sa stergem ceea ce apasa ca o greseala. “Vestea ca Iisus a inviat nu schimba cu nimic lumea contemporana. In continuare, inaintea noastra se afla Munca, Disciplina, Sacrificiul. Pastele ne da insa puterea spirituala de a face munca, de a accepta disciplina, de a face sacrificiul”, spunea Henry Knox Sherrill.
Cândva sărbătorile aveau valori morale, ne învățau să fim mai buni, mai curați, mai milostivi, mai iertători. Acum ne-a rămas probabil doar timpul petrecut alături de cei dragi. Nu reușim săgăsim locul iepurașului alături de un sacrificiu omenesc. Stim ca urmeaza o sumedenie de lucruri placute: arome de cozonaci, aburi din cratitele cu bunatati, chipuri zambitoare adunate in jurul mesei, zbarnaitul telefonului si, la celalalt capat al firului, vocile unor oameni de care iti era dor, totodata timpul nimerit si prilejul de a face mici bucurii celor mai putin norocosi. Toate acestea sunt frumoase si bune. Dar dincolo de ele, staruie perpetuu marele mister pe care, an de an, il astept si il caut, il banuiesc si il cuget, insa poate niciodata pana acum n-am izbutit sa-l simt pe de-a-ntregul. Pastele este sarbatoarea cosmica a vietii redobandite, rascumparate prin jertfa, el celebreaza eliberarea din temnita mortii, un nou inceput. De Paşte, există mai multe tradiţii şi obiceiuri, respectate de toată lumea, chiar dacă ele nu apar în Biblie. Cea mai cunoscută legendă legată de ouăle roşii este cea a Maicii Domnului care a aşezat un coş la poalele crucii pe care era răstignit Iisus. Sângele Domnului a curs pe ouăle albe şi le-a înroşit. O altă legendă povesteşte despre o credincioasă care se afla la târg încercând să vândă un coş cu ouă şi care se târguia cu muşterii. La un moment dat, aceasta a spus: „Nu credeţi? Veţi crede când se vor înroşi aceste ouă”. Iar ouăle s-au înroşit!
În această perioadă de criză, pe care multi dintre noi suntem nevoiţi s-o trăim departe de ai noştri părinţi, bunici şi prieteni, într-o dureroasă, dar atât de necesară distanţare socială, gândurile noastre se îndreaptă spre cei dragi, pe care vrem să-i ştim sănătoşi şi în siguranţă.
Pentru binele tuturor, multi dintre noi va primi vestea Învierii Domnului în propriul cămin. Să nu ne întristăm că suntem departe unii de alţii, ci să ne bucurăm că Învierea Mântuitorului ne uneşte pe toţi în spirit şi în credinţă! În această sfântă zi de sărbătoare şi de triumf al vieţii asupra morţii, să învăţăm cu toţii lecţia răbdării, acceptării şi iertării. Să înţelegem că sacrificiile pe care le facem acum sunt spre binele tuturor. Să ne găsim resursele interioare pentru a răzbi în bătălia pe care o ducem în aceste zile,luni grele, indiferent că suntem acasă, la lucru sau în prima linie a combaterii pandemiei.
Cele mai frumoase sărbători se nasc din gânduri bune, speranță și căldura celor dragi, iar Paștele este întotdeauna o bună ocazie de a reînvia spiritul de sărbătoare, pe care ar trebui să învățăm să îl păstrăm mereu în suflet. Această zi sfântă să ne lumineze calea vieţii şi să ne aducă mai aproape de momentul în care ne vom putea considera cu toţii învingători.
Pe vremuri oamenii aveau inimi de aur si cruci de piatra, acum au inimi de piatra si cruci de aur. Fie ca sfanta sarbatoare a invierii sa readuca aurul in inimile noastre, sa aveti, sa avemparte de lumina in inimi si-n gand, credinta, sanatate si iubire. Si cu ce am putea ura mai frumos un Paste fericit!decat cu o poezie al lui Mihai Eminescu:
Invierea – de Mihai Eminescu
Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morții rece spirit se strecură-n tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în tratajul străvechii evanghelii.
C-un muc în mâni moșneagul cu barba ca zăpada,
Din cărți cu file unse norodul îl învață
Că moartea e în luptă cu vecinica viață,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada.
O muzică adâncă și plină de blândețe
Pătrunde tânguioasă puternicile bolți:
„Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colț,
Înveninând pre însuși izvorul de viețe.
Nimica înainte-ți e omul ca un fulg,
Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg.”
Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială
Și negrul întuneric se sperie de șoapte…
Douăsprezece pasuri răsună… miez de noapte…
Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…
Colo-n altar se uită și preoți și popor,
Cum din mormânt răsare Christos învingător,
Iar inimile toate s-unesc în armonie:
„Cântări și laude-nălțăm
Noi, Ție Unuia,
Primindu-L cu psalme și ramuri,
Plecați-vă, neamuri,
Cântând Aleluia!
Christos au înviat din morți,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!”
Sarbatori fericite! Ing.Ioan Hasas
