In Romania sunt peste 6000 de oameni, columbofili care practica sportul cu porumbei calatori. Este o minune al lui Dumnezeu cum o fiinta de 500 de grame este capabila de a se intoarce de la peste 1000 km distanta.
Dar ce este columbofilia? Este, pe de o parte, o mare pasiune, iar, pe de alta parte, o adevarata stiinta. A fi cu adevarat columbofil inseamna a cunoaste aceste fiinte, comportamentul, nevoile si modul lor de viata. Sportul columbofil, aceasta arta a zborului, este un sport care, pe cat este, de frumos si de captivant, pe atat este, de complex.
In sportul columbofil norocul, inzestrarea de la mama natura, arta cunoasterii fac sa stea la aceasi masa: taranul, muncitorul, profesorul, doctorul etc., lucru care nu se poate intalni in multe discipline sportive. Pentru ca un porumbel sa poata zbura in concursuri, dar, si mai mult, pentru a obtine anumite performante, este nevoie de multa munca, rabdare, de mult timp petrecut in preajma acestuia, si nu in ultimul rand, de cunoastere. Acesti porumbei au nevoie de o atentie si de o ingrijire speciala, care trebuie sa li se acorde inca din prima zi de viata, daca nu chiar mai devreme. Si aceasta ingrijire se refera de la mediul in care traiesc, pana la alimentatie, reproductie, la antrenamente si la programul zilnic care trebuie sa fie riguros stabilit.
Desigur este diferenta mare intre un porumbel care participa la etape scurte (sub 500 km) si unul care participa la cursele de fond si marathon. Daca la etapele scurte (se intampla mai rar si la fond) pot veni acasa si porumbei bolnavi, nepregatiti fara prea multa selectie, la fond este mai greu sa se strecoare vreunul, iar pe masura ce creste distanta este aproape imposibil. La un concurs de viteza si demifond si un incepator poate clasa un porumbel, la un concurs de marathon insa orice columbofil avansat isi poate pierde porumbeii.
De-a lungul timpului, Asociaţia Columbofilă din Bihor, a dat crescători de elită şi porumbei de excepţie. Ne aducem aminte cand întreaga ţară cunoştea linia de porumbei negri ai profesorului Coste Octavian din Oradea, auzise de pasărea lui Tunyogi Zoltan, care a zburat de la Liege (1.200 km), de rezultatele porumbeilor lui Pető János, care în anul 2005 au parcurs distanţa Barcelona – Oradea (1.697 km), sau cu ocazia Olimpiadei de la Londra, distanţa Londra – Oradea, aproape 1.700 km. Concursurile pe distanţe lungi (fond, maraton) reprezintă o adevărată pasiune; este cea mai frumoasă parte a sportului columbofil. Este ca si un om ar fi in stare sa alerge un maraton sau supermaraton intr-un timp cat mai bun, in conditii care nu mai depinde de el, vant, caldura, ploaie. Si sa ne mai gandim, ca pe traseu porumbelul trebuie sa se fereasca de rapitori, nu are alimentatie etc. Cu atat mai mult trebuie ca sa admiram si sa respectam porumbeii care vin de la un concurs internațional de maraton extrem, cum a fost cel din data 05.07.2023 cu lansare din Paris. Porumbeii la imbarcare au fost reclemati cu cleme de cauciuc cu numere si a fost aplicata stampila pe pene cu textul „Paris 2023”. Cei 1523 porumbei angajati aparținând crescătorilor din 13 tariau fost lansati la ora 17.00 (ora Franței) si “maratonistii vazduhului” au trebuit sa strabata traseul pe canicula, ca urmare acestia trebuiau ca sa aiba o sanatate de fier si o mare vointa, calitati intalnite mai rar prin crescatoriile noastre. In categoria zona C 1200-1400 km crescatorul maghiar Kovacs Imre a avut primul porumbel sosit, in a doua zi de concurs (distanta 1216km) realizand o viteza medie de 1423,98 m/min.
In Romania primul porumbel a sosit dupa 10 zile de la lansare in Timisoara, la crescatorul Iancu Ioan Tiberiu (1372 km) cu o viteza medie de 164,03 m/min., iar in ziua a 11 la Barlad crescatorului Mihaila Silviu Cristian (1840 km) si familiei Palfi din Salonta.
Masculul RO 829110-19 a ajuns in crescatoria bihoreanului Pálfi Zoltán dupa 11 zile, la orele 14:41:12 dupa ce a parcurs distanta de 1384,309 km si cu viteza medie de 139,4811 m/min. ocupa locul 3 in clasamentul pe tara. Pentru ca au sosit foarte putine pasari, concursul mai continua.
