Data de 13 iulie 1930 rămâne o bornă de aur, fiind ziua în care România a obținut prima sa victorie la un Campionat Mondial.
Ca în cazul oricărei figuri istorice controversate, posteritatea i-a conturat și regelui Carol al II-lea un profil mixt, cu bune și rele. În pachetul de „fapte bune” intră și contribuția sa decisivă la participarea României la primul Campionat Mondial din istoria fotbalului (desfășurat între 13 și 30 iulie 1930, în Uruguay). Treisprezece echipe – dintre care șapte din America de Sud, patru din Europa și două din America de Nord – au intrat în turneu.
Atribuțiile oficiale ale monarhului, care a ajuns in tara dupa o aterizare fortata la Vadu Crisului pe data de 6 iunie 1930, s-au desfășurat în paralel cu practicarea hobby-urilor sale, suveranul fiind un împătimit filatelist, vânător și practicant al diverselor sporturi (automobilism, aviație). Regele Carol al II-lea a considerat o prioritate trimiterea națiunii la viitorul Campionat Mondial FIFA. Problema aparent insurmontabilă, însă, era că regele ajunsese pe tron cu doar 35 de zile înainte de startul primei ediții a importantei competiții de peste Ocean. Dar acest lucru nu a contat: avea 37 de ani, era în vervă și hotărât, chiar dacă echipa României jucase primul meci internațional cu doar opt ani înainte. În cele din urmă, regele, cu un efort considerabil, a reușit să asigure un loc României la primul Campionat Mondial din Uruguay, trimițând cererea de participare cu doar trei zile înainte ca termenul-limită anunțat de FIFA să expire. Monarhul a grațiat apoi toți jucătorii suspendați pentru diverse abateri, permițându-le să fie selecționați.
Au existat însă și alte probleme: o parte dintre cei mai buni jucători din naționala României erau angajații unei companii petroliere britanice, care nu era dispusă să îi lase trei luni în concediu plătit, atât cât aveau nevoie pentru a participa la competiție. Mai mult decât atât, conducerea firmei i-a amenințat pe jucători că, dacă vor pleca în Uruguay, la întoarcere nu vor mai avea un loc de muncă. Carol al II-lea, iritat, a pus piciorul în prag. Nu era prima dată când adopta acest comportament. L-a sunat pe directorul companiei petroliere și i-a dat de înțeles că, dacă jucătorilor săi nu li se va permite să plece în Uruguay, va închide compania. Bineînțeles, problema s-a rezolvat rapid. Echipa națională a călătorit timp de două săptămâni pe ocean, la bordul pachebotului „Conte Verde”. Jucătorii au făcut antrenamente pe puntea vasului pentru a-și menține forma fizică. Țara a fost aleasă gazdă deoarece sărbătorea centenarul primei sale constituții și era campioană olimpică la fotbal.
La acel turneu, din cele 13 echipe participante s-au format 4 grupe (o grupă de 4 echipe și trei grupe de câte 3 echipe), fiecare câștigătoare urmând să se califice în semifinale. România a nimerit într-o grupă cu țara gazdă, Uruguay, și cu Peru. La primul meci cu Peru
România a intrat pe teren cu: Jean Lăpușneanu (Sportul Stud.) – Adalbert Steiner II (CA Timișoara), Rudolf Burger (Chinezul) – Ladislau Raffinsky (Juventus), Emerich Vogl (Juventus), Alfred Eisenbeisser (Dragoș Vodă) – Nicolae Kovacs (Banatul), Adalbert Deșu (UDR), Rudolf Wetzer I (Juventus), Constantin Stanciu (Venus), Ștefan Barbu (Olympia Arad). Antrenor: Costel Rădulescu.
Detaliile unui debut de poveste
- Golul-fulger: Adalbert Deșu a deschis scorul în minutul 1. A fost unul dintre cele mai rapide goluri din istoria competiției.
- Accidentare gravă: Adalbert Steiner a suferit o fractură de tibie în prima repriză. România a jucat restul meciului în 10 oameni, deoarece schimbările nu erau permise la acea vreme.
- Revenirea și victoria: Peru a egalat în minutul 75, dar tricolorii au reacționat rapid. Constantin Stanciu a marcat pentru 2-1 în minutul 79, iar Nicolae Kovacs a închis tabela în minutul 89.
Pentru România a urmat înfrângerea cu țara gazdă, Uruguay, scor 0-4, și ratarea prezenței în semifinalele competiției. Doar câștigătoarele celor patru grupe se calificau mai departe. Primul Campionat Mondial din istorie a fost câștigat de Uruguay, după un 4-2 în finala cu Argentina.
