Cu 15 ani in urma, pe data de 21 februarie 2009 a trecut in nefiinta si a fost condusa pe ultimul drum in orasul Zalakaros din Ungaria sculptorita Elisabeta Tőzsér, fiica al satului Vadu Crisului si cetatean de onoare al comunei de pe valea Crișului Repede. In urma cu 45 de ani, in luna noiembrie 1979 , in cinstea stramosilor ei olari a fost inaugurata Statuia olarului din centrul satului, o lucrare oferita cadou comunitatii locale de catre artista.
Sculptura în accepţia ei vest-europeană este o apariţie tardivă în cultura românească. Abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu începuturile modernizării societăţii româneşti, apar primii sculptori autohtoni, formaţi în spiritul sculpturii occidentale. De la Ion Georgescu şi până astăzi, numărul celor dedicaţi sculpturii a crescut însă impresionant, Se poate vorbi de un număr care se apropie de o mie. Poate că şi destinul exemplar al lui Brâncuşi să fi contribuit, care sustinea ca „O sculptura nu se sfarseste niciodata in postamentul sau, ci se continua in cer, in piedestal – si in pamant.”
Albert Einstein a spus ca “Nu încerca sa devii o persoană de succes, ci una de valoare”. Acest citat este perfect valabil si in cazul familiei Elisabeta Tőzsér. Cu regret am constatat insa, ca abia doar cu putin peste un deceniu numele unor oameni sau familii care au adus cu timpul stralucire, renume unor localitatii, care au creat valori si pot fi exemple generatiilor viitoare sant uitate sau aproape uitate de catre comunitatile de unde provin. Sa astepti, ca carierele lor de valoare sa fie eventual sarbatorite, incoronate in cadrul peretilor unor sali de opera, teatre sau arene sportive raman doar la nivelul viselor.Multi chiar nu cunosc deloc numele acestor persoane!
Sculptorita Elisabeta Tőzsér s-a nascut la Vadu Crisului pe data de 14 octombrie 1915.Tata Gitz Tivadar, de origine austriaca, mama Papp Anna provenea din familie de olari din sat.Cu timpul, familia s-a mutat la Oradea. Elisabeta Tőzsér a facut cunostiinta cu arta sculpturii in atelierul artistului oradean Fekete József. De cate ori avea ocazia revenea la Vad, murmuitul Crisului, al cascadei, glasul padurii, zanzaitul rotilor olarilor il chemau “ acasa.” Desi sculptura este una dintre artele care nu pot fi facute decat cu mare efort, doamna Eliz, o fiinta firava, dar cu o putere de munca iesita din comun dealungul timpului a avut expozitii la Oradea, Stuttgart, Zalakaros, Cluj Napoca, Sighetu Marmatiei,etc.
S-a maritat cu József Tőzsér (1911-1992), multiplu campion national, balcanic, locul 5 la Olimpiada de la Berlin, membru marcant in istoria luptelor sportive din Romania. Puţini ştiu că povestea olimpică a bihorenilor a început în perioada interbelică. Un orădean a fost prezent atunci la cea mai controversată ediţie e Jocurilor Olimpice din istorie, Berlin 1936. Acel oradean a fost luptătorul József Tőzser, care a asistat la ceremonia de deschidere şi la celebrul discurs al lui Adolf Hitler, pe un stadion ce avea atunci capacitatea de 120.000 de locuri şi fusese construit special pentru evenimentul organizat de Germania. Tőzsér a luptat extraordinar la Berlin, dar s-a clasat doar pe locul cinci, ratând, la „mustaţă” o medalie la categoria 56 kg.
La această ediţia a JO din Berlin (30 iulie-14 august, 1936), oficialităţile române au aprobat deplasarea unei delegaţii formate din 71 de sportivi (69 de bărbaţi şi 2 femei). S-a participat la 8 sporturi (călărie, handbal, lupte greco-romane, gimnastică, tir, atletism, box, scrimă) şi la 34 de probe (33 masculine,una feminină). La călărie (unde s-au prezentat 21 de ţări), obţinem o medalie olimpică şi anume de argint (Henri Rang).
Poate mai putini stiu si faptul ca istoria luptelor sportive din România a început tocmai la Oradea, aici unde a fost înfiinţată în anul 1930 si Federaţia Română de Lupte şi Haltere. Dupa trecerea in eternitate, fostii elevi ai antrenorului Józsi bácsi organizau anual la sfarsitul anului un concurs, “Memorialul Tőzser la lupte libere” in memoria fostului sportiv orădean(cu organizare la Oradea, Sanmartin, animat printre altii de catre LPS Bihor, catedra de educaţie fizică a şcolii din Sânmartin, CS Felix Sânmartin, prof. Aurel Horgoș, un adevărat veteran al antrenorilor de lupte din Bihor, DJTS, etc.), chiar dacă în timp această disciplină a căzut într-o nemeritată uitare.
De la prof. Surla Ioan Corneliu am aflat, ca fostul lui antrenor- de profesie, un simplu maistru la Electrica, sectia contoare a fost un simbol al luptelor din Bihor, un foarte bun pedagog, care isi putea mobiliza la maximum elevii la antrenamente si concursuri, concluzia la care a ajuns mai ales in momentul cand el, ca fost sportiv a terminat facultatea si a devenit profesor de sport.
Dintre copii familiei Tőzsér, fiica Iulia, a devenit cantareata de opera, Elisabeta actrita si József profesor de sport. Traiesc in Germania si in Ungaria
Iulia (nume de scena Varady Iulia, dupa Várad, Oradea, orasul natal), s-a nascut pe data de 1 septembrie 1941 la Oradea. Sase ani a fost soprana la Opera din Cluj, dupa care a inceput o cariera internationala de exceptie, cu spectacole pe scenele de opere de la Paris, Milano, Munchen, pana la New York. In anul 1974 devine sotia canteretului de opera Dietrich Fischer-Diescau si el artist de renume mondial. Iulia se retrage dupa 41 de ani de activitate pe scena in anul 1974, dupa ce a interpretat peste 40 de roluri principale.
Fiica Elisabeta (Eliza) s-a născut pe 4 iulie 1943, în Oradea. Absolventă a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoţia 1966), debutând în cinematografie încă din timpul studenţiei, a ajuns în teatru la câţiva ani după terminarea facultăţii – între timp apărând în roluri importante pe pelicula mai multor filme. Joacă pe scenele teatrelor din Oradea (1969-1979), Arad şi Timişoara. Pe ecran se impune în seria Haiducilor în rolul Mariei „o fiinţă trufaşă, aspră, de o distincţie uscată, emanând o fascinaţie ciudată, siluetă de epocă, cu ochi de otravă verde şi tăceri de gheaţă, dar care ascundeau, undeva departe, în adâncimi, un foc gata să mistuie totul, o patimă bolnavă, o spaimă, un fior de moarte.” (Sanda Faur). După căsătoria cu actorul Liviu Rozorea, a purtat numele de Elisabeta Jar Rozorea. La începutul anului 1980 a emigrat împreună cu soțul său în Germania, unde a condus o vreme secția de actorie a Hochschule für Musik und Theater din Munchen.
Dintre operele de arta realizate de catre sculptorita Elisabeta Tőzsér amintim Statuia olarului din Vadu Crisului(1979), Regina Sisi (2003) si Voievodul Árpád (1996) din orasul Zalakaros, Ungaria, bustul poetului Ady Endre (Zalakomár, localitate unde fiul József a fost profesor de sport, 1992, Ungaria), Marin Preda (Vadu Crisului), Petőfi Sándor (Saniob, jud.Bihor, 2005).
Statuia olarului din Vadu Crisului este situata in fata primariei locale si a fost inaugurata in prezenta sculptoritei pe data de 25 noiembrie 1979. Atunci nu a fost posibila montarea unei placi bilingve.Acest lucru s-a realizat la data de 29 iunie al anului 1994.Textul placii este:
“În memoria strămosilor mei olari – Fazekas őseim emlékére 1979. Tőzsér Eliz.”
A fost prezenta si artista, care deja traia in orasul Munchen, din Germania si a primit distinctia de “Cetatean de onoare al comunei Vadu Crisului”. In anul 1996 a primit placheta “Zalakarosért Emlékplakett” a Consiliului Local al orasului Zalakaros din Ungaria, pentru meritele aduse comunitatii.
Cu un an inainte de a trece in nefiinta artista a donat Asociatiei Pro REV-Vadu Crisului un bust al marelui scriitor Marin Preda. Aceasta lucrare a fost inceputa in perioada cand, la invitatia fetei Eliza, actrita care participa la turnarea unui film in Bucuresti era cazata la Casa de Creatie a Scriitorilor de la Mogosoaia, locul unde traia si chiar atunci finaliza Marin Preda ultimele sale cărți, Delirul și Cel mai iubit dintre pământeni. Bustul este expus la Colegiul Tehnic din Vadu Crisului.
