-3.8 C
Aleşd
marți, 18 februarie 2025
Blue Container Aleșd

Educatoarea minunată este greu de găsit, dificil de părăsit și imposibil de uitat!

Am simțit mereu cât de norocoși am fost că am întâlnit-o, pentru că rareori ai șansa de a cunoaște un om atât de blând, mereu cu zâmbetul pe buze, care își face meseria cu drag și dăruire. Privind în urmă, îmi dau seama cât de frumos am crescut alături de ea, câte lucruri ne-a învățat și câte perioade dificile am depășit mai ușor datorită ei.

Doamna educatoare Restea Zulejka, din Vadu Crișului, nu demult a împlinit frumoasa vârstă de 90 de ani. Educația copiilor noștri este o muncă nobilă și o responsabilitate extrem de dificilă. De aceea, este bine să le arătăm mereu recunoștință și apreciere îndrumătorilor școlari, pentru răbdarea și implicarea lor zilnică în formarea copiilor noștri. Din păcate, de multe ori ne amintim de ei doar atunci când nu ne mai rămâne altceva decât să scriem un necrolog…

Când se apropie perioada grădiniței, fiecare părinte simte emoții puternice și caută acel loc special unde cel mic trebuie să crească, să se dezvolte și să se acomodeze cu noul său mediu. Acum mă gândesc cu drag, pentru că, mulțumită bunului Dumnezeu, dorința părinților mei s-a împlinit. Atât doamnele educatoare, cât și întreg personalul de la grădinița din Vadu Crișului de atunci, s-au dedicat total copiilor, învățându-ne lucruri care ne-au fost de folos în viitor.

Grădinița a fost și este o a doua casă, o casă caldă și primitoare. Doamnele educatoare erau și sunt „o a doua mamă”, care tot timpul se apleacă și se ocupă de nevoile, educația și formarea micilor suflete. Fiind deja părinte, regăsesc anii grădiniței ca niște amintiri plăcute. Sunt conștient și mulțumit că educatoarele noastre au fost lângă noi și, din toate puterile lor, au dorit să ne facă copilăria mai frumoasă, să nu ne lipsească florile dragostei și raza senină a cunoașterii.

Alături de doamnele Olaru Malom Geczi Ilona și Păcurar Viorica, care de mult timp coordonează grupe de tineri în „grădinița din ceruri” a Domnului, doamna Restea Zulejka a fost unul dintre acei educatori care au avut un rol decisiv în formarea a generații întregi: „copiii de azi” și „copiii de ieri”, care au devenit, în timp, adulți realizați.

Doamna Restea a fost un educator care, cu responsabilitate, răbdare și dedicare profesională, a deschis și lustruit mințile tinerilor către cunoaștere și dragoste de carte, rafinând caractere. Prin puterea exemplului personal — o familie frumoasă cu o fată și un băiat — a educat copiii grădiniței pentru a deveni, în această lume, oameni de valoare.

Copiii au mare nevoie de libertate pentru a experimenta, pentru a-și pune în aplicare curiozitatea, dar în același timp au nevoie și de disciplină. Nu există libertate fără limite. În acest context, un copil are nevoie de o educatoare care încurajează independența și libertatea de experimentare, dar care nu renunță la fermitate. Camelia Boldor spunea despre meseria de educator: „Superputerea unui educator este dragostea pentru copii, la care se adaugă empatia, răbdarea și atitudinea”.

Doamna Restea Zulejka s-a născut în comuna Zăbala, o așezare istorică din județul Covasna, situată la poalele Munților Trei Scaune. De-a lungul anilor, a crescut multe generații în grădinița din comuna de pe Valea Crișului Repede, unde a trăit și a lucrat împreună cu soțul său, fost medic veterinar. Prin credința, decența și smerenia sa, radia o continuă sărbătoare, înfrumusețând clipele celor din jur.

La întâlnirea cu ocazia împlinirii a 90 de ani (s-a născut pe 26 noiembrie), ne-a mărturisit: „Îmi plăcea să lucrez cu copiii și am încercat mereu să mă dezvolt ca și cadru didactic, pentru a le oferi copiilor tot ce merită, adică totul. Încercarea de a-l motiva pe cel mic să realizeze lucruri mărețe este mai dificilă decât credeți. Totul începe cu o sămânță, iar sămânța unui educator, superputerea lui, este dragostea, dragostea pentru copii, la care se adaugă empatia, răbdarea, atitudinea, experiența și echilibrul.”

Noi, foștii copii din grupa doamnei, astăzi părinți și bunici, vă mulțumim din suflet pentru fiecare zâmbet și fiecare moment de fericire pe care ni le-ați adus în viață; pentru atenția și răbdarea cu care v-ați ocupat zilnic de educația noastră. Blândețea și răbdarea dumneavoastră au fost adevărate virtuți. Ați deschis pentru copii tărâmul fanteziilor și viselor, ne-ați ajutat să scăpăm de fricile din copilărie și de orice complexe, ne-ați încălzit sufletele cu iubirea dumneavoastră și ne-ați umplut inimile cu bucurie.

Și, gândindu-mă la toate aceste lucruri, îmi dau seama că cea mai bună caracterizare pe care aș putea să o găsesc este aceasta: doamna educatoare a fost „zâna cea bună” de la grădiniță. Cu vederea și auzul mai slăbite, dar cu o credință mare în Dumnezeu, cu mâinile împreunate pentru rugăciune, ne spunea la despărțire: „Doamne, ce mare bucurie mi-ați făcut!”

Doamna educatoare, vă dorim multă sănătate și „La mulți ani!”

URMĂREȘTE-NE ȘI PE

36,923FaniÎmi place
1,737CititoriConectați-vă
1,002CititoriConectați-vă
44CititoriConectați-vă
1,770AbonațiAbonați-vă

ULTIMELE ȘTIRI