Cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, Parohia Ortodoxă Subpiatra a organizat manifestări cultural-educaționale, menite să marcheze importanța evenimentului din 24 Ianuarie 1859. În baza Acordului de parteneriat încheiat între Parohia Ortodoxă Subpiatra și Școala Gimnazială nr. 1 din localitatea Hotar, unde învață copiii din satul Subpiatra, miercuri, 23 ianuarie, a.c., preotul paroh Crișan Lucian și profesorul de istorie Gherle Lenuța au susținut proiectul catehetic: Biserica și Unirea Principatelor.
Proiectul, la care au participat elevii din clasele V-VIII, a avut ca obiective: rememorarea evenimentului istoric din 24 Ianuarie 1859 și conștientizarea contribuției Bisericii Ortodoxe Române la înfăptuirea Unirii Principatelor Române prin implicarea slujitorilor ei. Preotul Crișan Lucian le-a explicat elevilor faptul că 24 Ianuarie este o sărbătoare națională cu un profund caracter patriotic, dar și bisericesc, deoarece Unirea Moldovei cu Țara Românească s-a realizat și prin efortul Bisericii noastre dreptmăritoare. Ierarhii și preoții ortodocși au militat activ pentru realizarea Unirii celor două țări românești, ca deputați în Adunările ad-hoc și în Adunările elective, prin trimiterea de pastorale, prin articole și apeluri în presa timpului, prin întocmirea și săvârșirea de rugăciuni speciale, prin îndrumarea credincioșilor.Biserica Ortodoxă a contribuit decisiv la realizarea acestui deziderat național. Fără implicarea Bisericii, Unirea Principatelor Române nu s-ar fi realizat, deoarece reprezentanții guvernelor moldovene și muntene (caimacamii Alexandru Ghica și Teodor Balș), sprijiniți de Poarta Otomană au fost ostili Unirii. Slujitorii Bisericii au inițiat o adevărată campanie de susținere a Unirii Principatelor.
În Moldova, centrul mișcării unioniste l-a constituit Mănăstirea Socola din Iași cu seminarul ei. Aici a luat ființă un comitet al unirii, un rol major avându-l arhimandritul Neofit Scriban – profesor la Seminarul de la Socola – și fratele său, Filaret Scriban – egumenul mănăstirii și directorul seminarului. Neofit Scriban publică o serie de articole: Unirea și neunirea Principatelor, Foloasele Unirii, Unirea românilor, în care combate opiniile separatiștilor și subliniază numeroasele avantaje pe care le-ar aduce unirea – prosperitatea economică și o mai bună organizare administrativă. Frații Scriban au organizat la Socola o serie de adunări unioniste la care au participat, printre alții, Constantin Negri, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și care au încurajat constituirea de comitete unioniste în fiecare capitală de district, în care membrii clerului au avut un rol esențial.
În campania de susținere a unirii s-a remarcat rectorul Seminarului din Huși, viitorul episcop Melchisedec Ștefănescu, care a publicat lucrarea Jertfă pentru Unirea Principatelor, cu un larg ecou în rândul românilor. Unul dintre cei mai fermi susținători ai unirii a fost mitropolitul Moldovei, Sofronie Miclescu, care păstorea la Iași,În pofida defăimîrilor, acuzelor mincinoase, a represaliilor la care a fost supus din partea guvernului moldovean antiunionist, condus de caimacamul (locțiitor de domn) Teodor Balș și chiar a încercărilor de demitere venite din partea noului caimacam Nicolae Vogoride, a persistat în atitudinea sa unionistă.
În Țara Românească s-au pronunțat pentru unire: mitropolitul Nifon Rusăilă, care păstorea la București, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, pe atunci episcop de Râmnic, episcopul Clement al Argeșului și episcopul Filotei al Buzăului.
Conform stipulațiilor prevăzute de Tratatul de pace de la Paris (1856), în Țara Românească și Moldova urmau să fie convocate adunări ad-hoc, prin care românii să fie consultați cu privire la organizarea definitivă a Principatelor.
În 22 septembrie 1857, la Iași, a vut loc deschiderea Adunării ad-hoc a Moldovei, prezidată de mitropolitul Sofronie. Lucrările au început prin slujba de Te Deum și printr-un discurs mobilizator al mitropolitului Sofronie; „Moldo-românii de astăzi sunt toți una, ei au o origine, un sânge, o patrie, o istorie, o credință, un Dumnezeu. Să ne silim ca totdeauna să fim așa, ca să fim vii și ca să învieze întru noi iubita noastră patrie.”
În 30 septembrie 1857, la București, a avut loc deschiderea Adunării ad-hoc a Țării Românești. Președintele Adunării, mitropolitul Nifon, a săvârșit slujba de Te Dum și a rostit: Priviți-vă, domnilor, și veți vedea că toți sunteți români: aceleași simțăminte ne leagă, același sânge ne unește. Toți avem o patrie înainte. Lăsați, domnilor, să citească viitorimea, cu mândrie și fericire, numele dumneavoastră în istoria neamului.
Cele două Adunări ad-hoc au solicitat Unirea Principatelor într-un singur stat, cu numele de România.
La Iași – în 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă a Moldovei, prezidată de mitropolitul Sofronie, l-a ales domnitor pe colonelul Alexandru Ioan Cuza. Apoi, la București, în 24 ianuarie 1859, Adunarea electivă a Țării Românești, sub președinția mitropolitului Nifon, a ales în unanimitate domn pe Alexandru Ioan Cuza. Această dublă alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a fost de facto momentul Unirii Principatelor.
Istoria consemnează rolul important pe care l-a avut mitropolitul Nifon al Țării Românești ( al Ungrovlahiei), care a cerut membrilor Adunării elective să depună jurământ pe Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, în fața icoanei Preasfintei Treimi, că vor vota pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Țării Românești. Mitropolitul însuși a depus jurământul și s-a rugat înaintea tuturo,r cu lacrimi în ochi, zicând: Doamne, Dumnezeul părinților noștri, aruncă-Ți privirea Ta asupra inimilor noastre și nu slăbi curajul fiilor Tăi. Unește-i pe toți într-o cugetare și într-o simțire și fă ca inimile tuturor să aibă aceeași bătaie pentru țara lor. Prințul Cuza este unsul Tău între noi și pentru dânsul jurăm toți că-l vom susține.
Mica Unire din 1859, care s-a obținut cu multe jertfe și mari eforturi spirituale și materiale de către clerul, cărturarii și credincioșii români ortodocși, a fost temelie pentru Marea Unire din 1918.
Unirea Principatelor a fost o mare înfăptuire, o construcție la temelia căreia au stat credința ortodoxă și limba. Unitatea de credință și de limbă, „unitatea de cuget și simțiri”, au generat-o pe cea teritorială. Parafrazându-l pe Nicolae Iorge spunem că unitatea națională s-a făcut în inimă și apoi s-a scris pe steag.
Preotul Crișan Lucian i-a îndemnat pe elevi să-I mulțumescă Bunului Dumnezeu pentru darul unității naționale pe care trebuie să-l prețuiască la fel ca pe un mărgăritar de mare preț și să-l cultive ca pe un simbol al demnității poporului român. Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Mitropolitului Nifon al Țării Românești, Mitropolitului Sofronie Miclescu al Moldovei și tuturor celor ce au contribuit la realizarea Unirii Principatelor Române să le arate cuvenita recunoștință. Joi, 24 ianuarie, după săvârșirea Sfintei Liturghii și a slujbei de Te Deum, copiii și tinerii, îmbrăcați în costume populare, au interpretat sceneta Moș Ion Roată și Unirea, au intonat Imnul Național, au interpretat cântece patriotice și au dansat Hora Unirii.
La final, preotul Crișan Lucian a mulțumit bunului Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra sa și a parohiei pe care o păstorește de douăzeci de ani. La 24 ianuarie 1999, diaconul Crișan Lucian a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Subpiatra.
Preot paroh, Crișan Lucian
