Perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial a fost marcată de instaurarea comunismului în toată Europa de Est. Comunismul, care a fost adus în România de tancurile sovietice, a fost pe toată durata lui, 6 martie 1945-22 decembrie 1989, un regim nelegitim, nedemocratic și criminal.
Conform Raportului Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România din 2006, regimul comunist a fost un sistem totalitar bazat pe încălcarea constantă a drepturilor omului, pe supremația unei ideologii ostile societății deschise, pe monopolul puterii, exercitat de un grup restrâns de indivizi, pe represiune, intimidare și corupție. De la instaurarea sa prin dictat, mai exact prin lovitură de stat, comunismul a urmărit distrugerea statului de drept, a instituțiilor democratice, a pluralismului, a economiei de piață, a proprietății private și a libertății spiritului Regimul comunist a fost în esență criminal, pentru că a generat crime împotriva umanițății. Sute de mii de oameni au murit în închisori și în lagăre. Milioane de oameni au suferit diferite forme de represiune, tratament inuman, atitudini criminale sau în urma unor decizii cu efecte devastatoare asupra mediului, economiei și vieții umane în general. . (p. 626)
Având deviza Cine nu este cu noi este împotriva noastră, liderii comuniști, pentru a-i elimina pe dușmanii poporului, au preluat și implementat modelul sovietic de penitenciar, celebrul Gulag. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului afirmă că pe teritoriul României, în perioada comunistă, au existat 44 de penitenciare principale și 72 de lagăre de muncă forțată, destinate deținuților politici, în care au pătimit peste trei milioane de români, dintre care 800000 au murit.
Experimentul temnițelor și al muncii forțate din lagărele comuniste a însemnat distrugerea clasei politice interbelice, eliminarea elitei intelectuale, exterminarea multor clerici și, în general, represiunea împotriva tuturor persoanelor care s-au împotrivit instaurării democrației populare. Potrivit Raportului special al Avocatului Poporului din 2018 privind respectarea drepturilor persoanelor persecutate politic în perioada 1945-1989 în decurs de câțiva ani, România a fost decapitată de ce avea mai valoros: foști prim-miniștri, miniștri, președinți ai partidelor politice, lideri politici, demnitari, generali ai Armatei Române, oameni de cultură, studenți, clerici. În mod deosebit au avut de suferit slujitorii Bisericii și toți cei care militau pentru apărarea credinței în Dumnezeu împotriva ateismului comunist.(p. 52) Mulți dintre ei au trăit autentic cuvintele Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Filipeni, 1, 21: Pentru mine viața este Hristos și moartea un câștig. Comunismul a urmărit distrugerea ideii de om creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și crearea unui om nou, un robot care să se plieze pe sistemul comunist, o ființă fără identitate, fără opinii sau idealuri,capabil doar să muncească.
Printre cei multi, care au suferit detenție politică s-au remarcat preoții: Dumitru Stăniloaie, Arsenie Boca, Gheorghe Calciu, Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc, Ilarion Felea, Ilie Lăcătușu, Daniil (Sandu Tudor), Dumitru Bejan, Sofian Boghiu. Alături de acești mari mărturisitori ai credinței ortodoxe și ai dragostei de neam și-au asumat crucea suferinței într-un mod cu totul exemplar: Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu, Radu Gyr, Costache Oprișan, Aspazia Oțel Petrescu, Elisabeta Rizea, Ioan Ianolide, Vasile Militaru, George Manu, Virgil Maxim, maica Teodosia, (Zorica) Lațcu.
Închisorile comuniste și lagărele de muncă forțată au fost locuri de exterminare de neîntreruptă tortură fizică și psihică. Deținuții politici erau chinuiți permanent de foame, de frig, de lipsa odihnei, de mizerie și bătăi dese, de realizarea unor norme de muncă aberante.
Deținuții politici nu s-au temut de cei care ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă și au învins prin credința în Dumnezeu. Rugăciunea a fost salvatoare, căci Dumnezeu i-a întărit să rabde ceea ce carnea nu poate răbda, asemenea mucenicilor. În acele condiții concentraționale extreme, oamenii și-au găsit libertatea, alinarea și speranța, în activități spirituale. Părintele Dumitru Stăniloaie, după eliberarea din detenție, spunea: în închisoare am învățat să mă rog. Rugăciunea era vitală pentru a cultiva speranța supraviețuirii cu demnitate și credință în Dumnezeu.
Deținuții politici anticomuniști au fost numiți dușmani ai poporului, trădători de țară, bandiți. În realitate, ei sunt modele vii de demnitate creștinească și națională, de statornicie în credință și de patriotism, de jertfelnicie și curaj, de răbdare și iertare. Majoritatea pătimitorilor și-au iertat torționarii.Mircea Vulcănescu spunea posterității: Să nu ne răzbunați! La Târgșor, județul Prahova, a funcționat o închisoare pentru minori. Supraviețuitorii au relatat în memoriile lor de după 1989 un dialog între Alexandru Nicolski, care era torționarul securității, și un copil în vârstă de 12 ani. Copilul i-a spus că face politică de un an, dar politica dragostei de neam și de țară.
Suntem datori să aducem un omagiu celor care au suferit și luptat împotriva comunismului, ca noi să trăim într-o țară liberă și democrată. Radu Preda, președintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului, spunea: Noi trăim o libertate plătită în avans de toți cei care nu s-au mai bucurat de ea, dar au suferit pentru ea. Nu e vorba despre oameni care au avut ghinion să se fi născut când și unde nu trebuia, ci este vorba despre oameni care s-au născut unde și când trebuia, pentru a lucra la libertatea noastră.
Acești eroi ai rezistenței comuniste n-au reușit să oprească instaurarea ciumei roșii, dar astăzi, datorită lor putem spune că nu suntem o țară de lași care s-au predat fără să lupte. Ei sunt coloana noastră vertebrală morală. Marele duhovnic Arsenie Papacioc spunea.: Omul fuge de suferință ca un laș. Noi nu zicem să o caute, dar dacă a căzut peste tine, biruiește-o!
Părintele Gheorghe Calciu, care a stat 20 de ani în închisoare, spunea: Cui i-a folosit suferința mea? Nouă, celor mulți, care am primit în școală, înainte de 1989 o educație ateistă. Suntem rodul boabelor de grâu semănate în pământul țării în urmă cu 6-7 decenii.
Să cinstim memoria tuturor deținuților politici anticomuniști, care constituie generația neînfrântă, evocând credința, curajul, demnitatea și dragostea lor față de țară.
Să-i pomenim în rugăciunile noastre, iar martirilor și mărturisitorilor lui Hristos le cerem să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru a birui păcatul, pentru a apăra credința strămoșească și valorile seculare ale poporului român.
Preot Crișan Lucian, paroh al Parohiei Ortodoxe Subpiatra
