Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2019 drept Anul omagial al satului românesc, (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari) ,și anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești pe tot cuprinsul Patriarhiei Române. Satul este localitate rurală ai cărui locuitori se ocupă mai mult cu agricultura. Este spațiul în care s-a format și păstrat de-a lungul timpului multe dintre valorile spirituale, culturale și identitare , transmise până la noi. „satele românești cu biserici și case țărănești , cu cimitire și morminte străjuite de cruci , cu ulițe și porți primitoare, sunt purtătoarele unui limbaj tainic și vizibil al tradiției, al continuității fizice și spirituale ale acestui neam , sunt oglinzi ale sufletului românesc în care se arată astăzi , după caz hărnicia sau delăsarea noastră, responsabilitatea sau indiferența” ( Patriarhul Daniel).
„Veșnicia s-a născut la sat” spunea Lucian Blaga. Eu cred că nu doar veșnicia s-a născut acolo, ci și însuși timpul, libertatea, umanitatea. Acolo oamenii sunt altfel. Mai prietenoși, mai buni la suflet. Ei judecă altfel lucrurile, respectând obiceiuri străvechi și tradiții, dar punând pe primul loc omul, apoi pământul. Capriciile naturii, pentru țărani sunt binecuvântări, sunt dar de la Dumnezeu. Mulți dintre cei care ne-am născut la sat, am uitat de unde ne tragem. Nu știm să ne bucurăm de ceea ce ne oferă natura; dacă plouă ne udăm, dacă ninge e frig. Dacă nu avem telefoane performante , laptopuri, sau tablete, nu suntem în pas cu moda. Stăm toată ziua pe internet pe facebook, pe messenger, pe bloguri…în loc să întâlnim oameni și să ne bucurăm de compania lor. Noi ăștia suntem. Se pare că, pe măsură ce societatea evoluează, libertățile oamenilor se restrâng tot mai mult, omul e tot mai îngrădit, mai supus regulilor și normelor. El nu mai face cea ce dorește, și se conformează și face ce zic și fac alții. Stau și mă întreb : cine este mai fericit ? Țăranul sau omul modern? Biserica Ortodoxă Română susține dezvoltarea satului la nivel social, cultural și bisericesc. Omagierea satului românesc și a contribuției sale majore la devenirea istorică a poporului român este o necesitate și o demnitate. În acest context, pentru readucerea în actualitate și a omagia pe cei ce au creat trăinicia românismului și a credinței în Dumnezeu, Patriarhia Română a proclamat anul 2019, an al satului românesc.
O sărbătoare complexă și încărcată de pioase sentimente de respect și mulțumire pentru înaintași, s-a petrecut , duminică 25 august în satul Hotar, comuna Țețchea, într-un loc simbolic pentru legătura de Dumnezeu de Cer și Pământ, de strămoșii noștri, vechea biserică de lemn, construită în anul 1714, , anul jertfei supreme a Brâncovenilor pentru credința lor ortodoxă. După oficierea Sfintei Liturghii la Biserica nouă din sat, sute de săteni, autorități locale , literați , au umplut platoul din jurul bisericii de lemn, pentru a prăznui alături de preoți, sărbătoarea omagială a preoților, învățătorilor și primarilor gospodari ce sau perindat de-a lungul timpului în comuna Hotar. Un sobor alcătuit din 11 preoți, în frunte cu prea cucernicul protopop Simion Goga au săvârșit Marea Taină a Sfântului Maslu. Apoi, au urmat câteva luări de cuvânt. Profesorul univ. dr. Ion Simuț, fiu al satului, profund emoționat ș-a exprimat dragostea și atașamentul față de satul natal, respectul și aprecierea față de înaintași, concluzionând că biserica și credința în Dumnezeu sunt elementele esențiale ale unității neamului.
Cuvântul de învățătură a părintelui protopop, a omagiat înaintașii ce au contribuit la dezvoltarea satului românesc cu toate elementele ce îl individualizează; credința în Dumnezeu, tradițiile și cultura populară, simboluri ale identității noastre naționale. „Am venit să sărbătorim satul românesc , aici lângă istorica biserica de lemn, mărturie vie a existenței și perenității românismului și a credinței în Dumnezeu” În cuvântul său, preotul paroh Horațiu Bocșan, a mulțumit părintelui protopop pentru prezență și cuvântul de învățătură, a mulțumit sătenilor prezenți și preoților slujitori, pentru omagierea împreună a satului românesc, a Domniei sale Țăranul , a locului în care trăim. Un vânt puternic a întrerupt ceremonia, reluată în biserică, prin intervenția inedită a d-nei Mihaela Dindelegan, o îndrăgită și talentată poetă din Bihor, care a scris câteva versuri legate de eveniment: „Se-adună sfinții-n strană la Hotar,Biserica din temelii se-n clină, Și cântă cor de îngeri în altar, Chemând lumina peste noi să vină. Istoria e scrisă-n os și lemn, Părinții noștri au purtat-o-n sânge, Și ne-au transmis prin veacuri un îndemn, Să nu-l nesocotim pe cel ce plânge. Azi, parcă, Cerul s-a apropiat Și satul cu a lui căruntă divă , Se-n toarce spre copiii ce-au plecat, Biserica cea veche o umplură!, Le spune și acum; „Veniți , napoi! , Acasă e aici, La plug și boi!” Tot în biserică s-a oficiat slujba parastasului omagial pentru înaintașii satului.
Apoi părintele paroh Horațiu Bocșan a înmânat diplome de apreciere și mulțumire pentru cei care și-au adus contribuția la dezvoltarea comunei și satului Hotar, a bisericilor și a celorlalte instituții din comună. Ceremonia s-a încheiat pe dealul Cionc, situat la marginea satului, unde s-a sfințit o Troiță, cu chipul lui Isus, ca semn al unității și credinței în Dumnezeu. Chipul Lui Iisus este înconjurat de un brâu împletit din trei mănunchiuri ce simbolizează Sfânta Treime, brâu ce îl găsim și în biserica de lemn. Tot în cinstea evenimentului s-a organizat un panou cu icoane pictate pe sticlă, realizate de elevii din ciclul primar în cadrul taberei de vară organizată de biserică. Un fapt inedit și probabil unic în bisericile noastre ortodoxe , se referă la cei doi fii ai părintelui paroh Horațiu, Rareș și Horea, de 12 și 11 ani, care susțin în strană și la alte ceremonii religioase, rolul de cântăreți. Vocile lor cristaline și curate, înnobilează slujbele și evenimentele religioase.
De asemenea merită remarcat valorile spirituale promovate de cei trei preoți din familia Bocșan, care în bisericile și parohiile pe care le păstoresc realizează evenimente religioase și nu numai, ca elemente de educație morală și creștină.
