Prin 8 sentinţe irevocabile, acte prin care a fost desemnat unic moştenitor al unchiului său, un localnic din Butan s-a văzut în cele din urmă fără casa şi probabil fără bucata de pâmânt pentru care s-a judecat 10 ani în instanţele din Bihor.
„Modul în care Tribunalul Bihor mi-a încălcat dreptul la proprietate, principiul autorităţii de lucru judecat, dreptul la un proces echitabil, mi-a luat munca de o viaţă”, susţine Aurel Creţ din Butan.
La toate acestea, omul adaugă şi prejudiciile materiale, dar mai ales cele morale provocate ca urmare a luptei pe care a dus-o pentru ceea ce omul crede că e a lui. În timp ce povesteşte, ochii omului se umezesc de lacrimi, pe care vrea să şi le reţină, vocea i se gâtuie, încearcă să-şi înghită furia, frustrarea şi supărarea.
O dramă cu rădăcini vechi
Drama omului începe în 1949 imediat după moartea unchiului său, Teodor Droces. Omul nu a fost căsătorit niciodată, dar a stat în concubinaj cu Petronela Lup, aşa cum apare femeia în acte, deşi nimeni nu a descoperit de ce femeia şi-a declarat alt nume, deşi s-a născut cu numele Dan. De-altfel, de-a lungul timpului, Petronela Lup apare în documente sub diverse nume, inclusiv sub cel al bărbătului cu care nu a fost căsătorită niciodată.
Aurel Creţ spune că imediat după moartea unchiului său, fraţii acestuia au fost puşi în faţa unui aşa-zis testament, făcut spune omul, după moartea lui Teodor Droces, prin care se inducea faptul că Droces ar renunţa la toată averea în favoarea concubinei sale Petronela.Testamentul a fost rapid atacat, dar femeia nu s-a resemnat. A dus-o pe mama sa în faţa unui notar pentru a face un act prin care femeia-mama lui Aurel Creţ-renunţa la ce era al ei în favoarea Petronelei Dan.
Mama lui Aurel Creţ nu ştia carte, iar acel act practic nu a fost recunoscut. Aurel Creţ povesteşte faptul că Petronela Dan a venit acasă la părinţii săi să le ceară să nu o alunge din casă. „Ce îţi face cu mine? Nu am unde să mă duc”, povesteşte Aurel Creţ că s-a tânguit femeia. Părinţii lui Aurel Creţ s-au înduplecat şi i-au promis că nu o alungă din casa în care a locuit cu Teodor Droces. „I-au spus să-şi pună un strat cu fasole, cartofi, să se poată întreţine”, povesteşte Aurel Creţ.
Din milă şi din omenie, mama lui Aurel Creţ, a lăsat-o pe fosta concubină a fratelui său în acsă, iar mai apoi nu a făcut nici un fel de demers pentru a-i tulbura liniştea doamnei Petronela, chiar dacă aceasta se căsătoreşte cu un domn Farcaş cu care locuieşte în casa lui teodor Droces. În acest timp însă, femeia nu se resemnează cu faptul că averea lui Tedor Droces nu îi aparţine, încercând să-şi vadă numele înscris pe acte, să devină proprietară. Demersurile femeii sunt sursa necazurlor lui Aurel Creţ, spune omul. Nimeni nu s-ar fi gândit că o poveste care a început în 1945 va avea urmări şi peste aproximativ 80 de ani. „În anul 1945, unchiul meu Teodor Droces este împroprietărit de statul român din averea moşierului Juriskay.
Ulterior, Dan Petronela căsătorită Farcaş Petrina a încercat, prin mijloace dolosive, să fure averea unchiului meu, considerând că rangul de metresă putea concura cu statura de soţie legitimă…În 1949 unchiul a decedat, ulterior decesului apărând un testament prin care acesta testa în favoarea metresei Petronela cu întreaga lui avere. Testamentul a fost, evident, anulat de Judecătoria Populară Rurală Aleşd în dosarul 1081/1950. Astfel, sentinţa nr 62/1950 a anulat testamentul făcut de unchiul meu pe seama concubinei, declarându-se «nul şi fără nici o valoare testamentul încheiat de Droces Teodor cu data 19.04.1949, conform înscrierilor făcute la pagina 3 a sentinţei rămase irevocabile».
Evident, că în perioada comunismului, sus-numita împreună cu noul ei partener de viaţă s-au înscris în CAP cu terenurile, în pofida sentinţei prin care i s-a anulat dreptul de a benefcia de averea defunctului Droces Teodor, profitând de lacunele legislative, de perioada în care poporul era amăgit cu ideologii staliniste, astfel că soţii Farcaş au folosit terenurile. De remarcat că Farcaş Gheorghe, noul consort al Petrinei-Petronelei nu era originar din zona Butan, el neputându-se înscrie în mod legal în CAP. Totuşi a făcut-o. După decesul lui Gheorghe Farcaş, Petrina a fost întreţinută de nepoata sa de soră, familia Abrudan din localitatea Măgeşti, cu care tatăl meu defunct, cât şi subsemnatul ne-am judecat ani la rând, toate sentinţele fiindu-le opozabile, întrucât au fost părţi în toate litigiile, alături de Comisia Locală Măgeşti”, explică Aurel Creţ într-un memoriu pe care speră să-l citească cineva şi să obţină repunerea dosarului pe rol, să-i admită o cerere de revizuire.
„Fals la notar”
”În 1989, familia Abrudan Ana şi fiul ei Alexandru au început demersurile succesorale după cei doi defuncţi mai sus numiţi cu un notar al cărui renume l-a ajuns din urmă, care a întocmit certificate de moştenitor false, pentru sume de bani, în vederea obţinerii de către nepoata Petrinei- Petronelei, Ana Abrudan şi a soţului ei Dumitru a averii unchiului meu”, acuză descendentul lui Teodor Droces.
Prin aceste certificate s-a stabilit că averea lui Droces Teodor era compusă din casa locuit situat în Butan nr. 63 comuna Măgeşti şi terenul aferent în suprafaţă totală de 1152 mp. Astfel s-au format trei dosare succesorale pentru defuncta Petronela, defunctul Farcaş şi defunctul Droces. Falsul s-a comis sub modificarea identităţii persoanei Petronelei, aceasta în acte devenind Droces Petronela, în ciuda faptul că nu era căsătorită niciodată cu unchiul meu.
De altfel, calitatea de simplă concubină a fost recunoscută de Alexandru Abrudan în 2012, atunci când între noi s-au desfăşurat litigii pentru recuperarea de către mine a averii unchiului meu. În 1992 am formulat plângere penală, parchetul stabilind existenţa comiterii faptei de către Ana Abrudan sub aspectul infracţiunii de fals, uz de fals, însă Dumnezeu a scăpat-o de la răspundere luând-o în Împărăţia Sa.
Notarul s-a prelevat de faptul că ar fi fost indus în eroare de către Ana Abrudan privind identitatea metresei Petronela, acest distins notar de stat nesolicitând acte de stare civilă pentru a întocmi în mod just actele succesorale, spune Aurel Creţ.
Moştenire anulată
De-altfel în 1994, certificatele de moştenitor ticluite de notar pe numele Ana şi Dumitru Abrudan au fost anulate prin sentinţa civilă rămasă irevocabilă nr 8507/1994 dată de Judecătoria Oradea. Decizia a rămas irevocabilă şi prin Decizia 888/ 1994 a Curţii de Apel Oradea.
Povestea însă e departe de a avea un final. “Din păcate, nu s-au operat în integralitatea lor modificările, notarul de stat neefectuând nici un alt certificat de moştenitor, nu a predat succesiunea către tatăl meu, chiar dacă în cartea funciară s-a menţionat această nouă stare de fapt”, arată Aurel Creţ. Când a vrut să-şi intabuleze dreptul de proprietate, Aurel Creţ constată lipsa cărţii funciare 189 Butan, fapt pentru care a promovat în instanţă o acţiune pentru reconstituirea parţială a colii.
Minune divină
”Oficiul de Cadastru Aleşd a dispus reconstituirea parţială a colii, ca după reconstituire, prin minune divină, să reapara coala original. Astfel, ne-am trezit că în paralel funcţionează şi au funcţionat două coli, cea veche nefiind sistată. În 2001, OCPI Aleşd a dispus radierea înscrierilor făcute în favoarea Petronelei Droces şi a Anei Abrudan şi restabilirea situaţiei anterioare în favoarea lui Teodor Droces doar în cartea funciară reconstituită şi nu şi în cea dispărută. Ulterior acestui moment au urmat litigii peste litigii prin care am demonstrate calitatea mea de moştenitor”, evocă Aurel Creţ momentele tensionate prin care a trecut. Dar acestea nu s-au încheiat odată cu demonstrarea calităţii de moştenitor.
”Cel mai relevant a fost dosarul 629/177/2011 în care anterior schimbării primarului, Comisia Locală mi-a recunoscut dreptul conferit prin calitatea de unic moştenitor, refuzând eliberarea unui titlu de proprietate lui Alexandru Abrudan, moştenitorul Anei Abrudan. Interesantă este schimbarea la faţă a comisiei care, imediat după schimbarea conducerii a preferat să îl părtinească pe Al. Abrudan. Abuzurile din partea instituţiilor de stat nu au încetat, astfel că deşi pe rolul instanţelor de judecată se afla un dosar civil ce viza titlul meu de proprietate, Comisia Locală Măgeşti pur şi simplu a decis să invalideze acest act parţial, fără a aştepta o dispoziţie din partea instanţei.
Şi mai revoltant este aspectul că deşi familia Abrudan era, prin sentinţe judecătoreşti, înlăturată de la moştenire, Comisia locală de la Măgeşti a propus validarea cererii Anei Abrudan, în ciuda refuzului manifest în 1994 de a-i admite, în principiu, cererea de reconstituire formulată şi pe bunurile imobile ale defunctului Teodor Droces, pe motivul că aceştia nu au putut dovedi calitatea de moştenitor după defunct.
Consecinţa maşinaţiunilor a fost eliberarea titlului de proprietate pe numele Ana Abrudan, moştenitoarea lui Farcaş Gheorghe şi Farcas Dan Petronela pentru terenurile mele şi ulterioara intabulare a imobilelor, formarea numerelor cadastrale finalizate printr-un contract de vânzare-cumpărare autentificat notarial”, susţine Aurel Creţ.
Sentinţe contradictorii
Omul a cotestat imediat actul, solicitand instanţei anularea contractului de vânzare cumpărare. Instanţa de fond anulează actul aşa cum a cerut Aurel Creţ, pentru ca „Tribunalul Bihor să modifice în totalitatea decizia instanţei de fond prin încălcarea flagrantă a legii, prin nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat”.
În paralel, Aurel Creţ a deschis plângeri penale pe numele celor pe care îi consideră vinovaţi de fals şi uz de fals. Rezultatul: „într-un cuvânt mi s-au furat terenurile şi casa deşi aveam actele în regulă. Toată viaţa mea am dorit doar dreptatea. Nu am vrut nici o firmitură de la cineva. Acum sper că o instanţă din România va redeschide cazul, şi după ani în care am fost târât în diverse procese, deşi sunt moştenitorul de drept al unchiului meu, mi se va face dreptate, aşa cum am mai primit în alte opt sentinţe.
Am fost sfătuit să merg la CEDO să-mi caut dreptatea, dar am spus că atât cât mai sunt instanţe în ţara mea nu mă duc în străinătate să-mi caut drepturile. Nici pământul meu nu îl pot da! Să vină să mă împuşte întâi!”, spune Aurel Creţ.
Speranţele omului se leagă şi de prefectul de Bihor, căruia îi solicită o audienţă pentru a-i asculta durerea.
„Toată viaţa mea am dorit doar dreptatea. Nu am vrut nici o firmitură de la cineva” AUREL CREŢ
Veronica Bursașiu
