Au trecut 120 de ani de la trecerea în neființă a lui Czárán Gyula, fondatorul turismului adevărat în Munții Bihor. El a fost cel care, din fonduri proprii, a executat și, la 1 mai 1903, a predat, printre altele, circuitul turistic Vadu Crișului–Suncuius, iar la 10 noiembrie 1903 a reușit să deschidă cu explozibil intrarea în peștera de la Vadu Crișului.
Czárán Kristóf Gyula s-a născut la 23 august 1847 în satul Șepreuș, județul Arad, descendent al unei familii de armeni stabiliți aici în secolul XVIII. Părinții săi, Czárán Gergely (1818–1890) și Baracházai Capdebo Anna (1827–1864), conduceau gospodăria moștenită, întinsă pe aproximativ 1000 hectare.
Clasele elementare le urmează în satul natal, învățând și limba română, după care este înscris la gimnaziul catolic din Arad. La insistențele tatălui, se transferă la gimnaziul din Bratislava (1886), cunoaștea deja latina și germana. Ia bacalaureatul “summa cum laude”, dar, contrar dorinței sale de a deveni inginer, se înscrie, conform voinței părinților, la Facultatea de Drept din Budapesta, unde învață și franceza și italiana. Urmând tradiția vremii și dorința tatălui, se transferă la Viena pentru continuarea studiilor, pe care însă nu le finalizează.
Întors la Șepreuș în 1871, după boala tatălui său, este nevoit să participe la conducerea gospodăriei. Pentru a scăpa de presiunea psihică, își intensifică excursiile în Munții Codru-Moma. În 1880, vizitează peștera de la Meziad, pe care o explorează și cartografiază primele trei nivele. Între timp, călătorește în Italia, Germania, Austria, Alpii Francezi, Tatra Înaltă și Transilvania.
După moartea tatălui (11 ianuarie 1890), arendează pământurile moștenite și folosește banii pentru cercetarea Munților Codru-Moma și Bihor, pentru amenajarea de poteci și drumuri turistice. Închiriază pentru 10 ani vila Paradeiser din Moneasa, amenajează poteci turistice și construiește, pe cheltuiala sa, drumul de acces la ruinele cetății Dezna.
Atenția i se îndreaptă treptat către zona ce va deveni stațiunea Stâna de Vale, unde colaborează cu dr. Pethő Gyula, geolog renumit, care îl îndeamnă să-și perfecționeze cunoștințele. La 45 de ani, se înscrie la Institutul de Mine și Silvicultură din Banska Stiavnica (Slovacia), absolvind cu calificative maxime. În această perioadă, își cristalizează concepția privind explorarea Munților Bihor.
La sfârșitul anului 1897, inaugurează traseul turistic “Circuitul de testare” din Munții Vlădeasa, în zona cascadei Răchițele. În iulie 1898, conduce o excursie pentru prezentarea circuitului din Bazarul Someșului Cald, construit în doar trei luni. În 1901, finalizează porțiunea superioară a circuitului Galbena, construit prin dinamite și amenajări speciale. Muncitorii și Czárán locuiau într-o “șură” naturală în stânca de calcar din chei, numită Șura lui Czárán.
În 1902, finalizează circuitul din Cetățile Ponorului, iar în 1903 apare ghidul său turistic: “Ghid turistic pentru excursii la Stâna de Vale” (Editura Süssmann Lázár, Beiuș). La 1 mai 1903, predă circuitul de la Vadu Crișului, iar în noiembrie deschide intrarea în peștera de la Vadu Crișului. În iulie 1904, inaugurează cele trei trasee din zona Băița, cu cele mai frumoase cascade, peșteri și puncte de belvedere din bazinul superior al Crișului Negru. Explorează și prezintă Peștera Măgura din Valea Sighiștel și traseul din Cheile Turenilor.
La începutul lui 1905, finalizează lucrările în Cheile Galbenei și traseul de vizitare al cascadei Sebișel. Exploatările forestiere masive și defrișările îl afectează profund, astfel că se retrage la Moneasa pentru tratamentul bolii cardiace.
Membru al Societății Carpatine Maghiare, al Societății de Geografie Maghiare și membru de onoare al Societății Carpatine Ardelene, Czárán Gyula a trecut în neființă la 6 ianuarie 1906, fiind înmormântat la Moneasa într-un sicriu simplu de stejar. La funeralii au participat numeroși localnici români, care l-au respectat și iubit.
Supranumit “Priculiciul” de copii și localnici din cauza pelerinei și notițelor sale misterioase, s-a dovedit a fi un adevărat cunoscător și ajutor al oamenilor simpli, oferindu-le credite pentru cai și căruțe pentru a transporta turiștii pe traseele amenajate. Dragostea sa pentru natură a fost egalată doar de respectul și grija față de acești oameni.
Cu ocazia a 120 de ani de la trecerea în neființă a “Apostolului Munților”, membrii Asociației Pro Rev Egyesulet Vadu Crișului au depus o coroană de flori la placa comemorativă montată pe sediul asociației.
