În acest an școlar, cele două semestre nu au fost separate printr-o vacanță, dar trecerea de la unul la altul a fost marcată de ziua de 15 ianuarie, ziua nașterii marelui nostru Eminescu. La Colegiul Tehnic ,,Alexandru Romanˮ și la Școala Gimnazială Nr. 1 din Aștileu, școli partenere în cadrul Proiectului județean ,,Bilet de călătorie transdisciplinarăˮ, prima săptămână din semestrul al II-lea a stat sub semnul poetului nepereche.
Trecut-au anii… dar timpul nu i-a șters amintirea. Generații noi îi descoperă dulceața versului și rolul decisiv în literatura română. Mihai Eminescu a adunat în opera sa trăirile românului, momentele importante ale istoriei sale, frumusețile naturii, spiritualitatea, nevoile și aspirațiile. De aceea, Mihai Eminescu este poetul mereu pomenit, mereu elogiat, mereu recitat.
Redăm mesajul doamnelor profesoare care au coordonat activitățile acestor zile:
Luni am dedicat ora de limba română sărbătoririi Zilei Culturii Naționale, dar mai ales a poetului Mihai Eminescu. De data aceasta, am încercat să punem în sufletele elevilor din clasa a VII-a A petale de cultură căci Eminescu – prin geniul său – este cel mai potrivit în acest sens. Astfel, micii gimnazişti au fost curioși și uimiți să afle despre viața marelui poet, despre studiile sale, despre activitatea de revizor școlar, de redactor la ziarul ,,Timpul” , despre iubirile sale, dar mai ales despre infinita iubire de limbă, credință și neam românesc. În acest sens am făcut împreună o călătorie virtuală la Ipoteşti, prin Iași, în parcul Copou, la teiul lui Eminescu, prin codrii cu izvoare transfigurate de razele lunii. Carmen Baciu, Katarinka Blahuța, Rebeca Bonce, Klaudia Pothora, Andrada Pusztai și Lavinia Venter au citit din opera marelui poet și au ales să recite pentru colegii lor acele versuri care le-au intrat în suflet. La finalul activității, după poezie, muzică și călătoria virtuală ne-am promis unii altora să îndrăznim, când vremurile ne vor îngădui, spre o călătorie reală pe urmele lui Eminescu, la Iași. (prof. Mădălina Marian)
Geniul literaturii române, poetul nostru național, inegalabilul Eminescu a fost și azi, sărbătorit ca de fiecare dată, la C. T. ,,Alexandru Romanˮ Aleșd, de filologii clasei a XI-a B. Creația lui rămâne vie în sufletele noastre mai bine de un secol, umplându-ne de lumină, credință și pasiune pentru tot ceea ce înseamnă artă. Elevii clasei a XI-a B și-au manifestat admirația și recunoștința pentru luceafărul poeziei româneștiprin: recital de poezie, cântec, interpretare scenică, prezentarea biografiei poetului, a rolului acestuia în cadrul societății ,,Junimeaˮ și a revistei ,,Familiaˮ și, nu în ultimul rând, prin prezentarea celui mai sacru sentiment, iubirea pentru Veronica Micle, surprinsă în toată splendoarea ei în scrisoriˮ. (prof.Monica Cuciula)
Mihai Eminescu, poetul nostru național, așa cum l-a numit pentru întâia oară Nicolae Iorga, apoi George Călinescu, a lăsat literaturii și poporului nostru o adevărată și prețioasă ,,zestre”. Mircea Eliade spunea: ,,Dacă poporul român dispare şi rămâne o carte a lui Mihai Eminescu, lumea va şti cine au fost românii”.
Așadar, elevi și noi toți avem nevoie de un Eminescu viu și etern, printre noi, pe care îl putem găsi acolo unde el însuși s-a lăsat, unde și-a pus sufletul și viața – în scrierile sale. Activitatea ,,Luceafărul culturii naționale” aduce în fața elevilor ,,prototipul” literaturii române (așa cum îl numea scriitoarea Ana Blandiana), provocându-i pe aceștia la descifrarea tainelor universului liric eminescian. Astfel, elevii și-au unit talentele pentru a recrea imaginea a ceea ce înseamnă Mihai Eminescu, prin pătrunderea în poeziile sale ori prin reprezentarea universului liric eminescian în pictură, dar și prin alte activități practice precum confecționarea unor obiecte-suvenir care să îl reprezinte pe poet ori prin derularea unui interviu imaginat cu Mihai Eminescu. Elevii au pășit prin ,,codrul cu verdeață, und-izvoare plâng în vale”, au poposit, lângă lacul cel albastru, încărcat cu flori de nufăr”, iar ,,luceafărul blând a pătruns în c(l)asă şi în gând” luminând pentru totdeauna ceea ce înseamnă literatura română. (prof. Sorina Mateș)
Clasele a VI-a și a VII-a B au recitat versuri eminesciene și s-au informat despre biografia și despre activitatea literară a lui Mihai Eminescu. Elevii filologi de clasa a IX-a au realizat postere, pliante, picturi și colaje care sintetizează temele și motivele din opera poetului, dar și aspectele principale ale vieții și ale operei exponentului culturii noastre naționale.
Acest tânăr cu ochii mari/Cât istoria noastră, cum îl numește Marin Sorescu, a creat enciclopedia în versuri a poporului nostru. Eminescu a privit în sus și a îndrăgit luna și luceferii. S-a uitat în urmă și i-a salutat cu respect pe Mircea cel Bătrân sau pe Ștefan cel Mare. Ba chiar l-a chemat pe Țepeș pentru a ne mai arăta încă o dată ce înseamnă dreptatea. Plimbându-se sara pe deal, auzea buciumul care sună cu jalesau izvoarele care suspină. Uneori vorbea cu codrii, altă dată cu păsările, dar acestea erau prea somnoroase, așa că se retrăgea în odaia sa mică pentru a medita la măreția universului. Singur lângă foc, se întreba ce e amorul? A doua o zi o lua pe aceeași ulicioară ca să numere din nou și din nou plopii care rămâneau mereu fără soț. Cătălinei îi spunea să își lase lumea pentru o floare albastră sau pentru niște flori de tei. Uneori îi certa pe junii corupți ori pe epigonii săi. Când însuși glasul lui a tăcut, Eminescu a continuat să spună ceva, pentru că numai poetul trece peste nemărginirea timpului. A fost singurul care a coborât jos, în codrii adânci ai sufletului omenesc, dar și singurul care a urcat printre luceferi.
Conchidem cu Trăiască nația!, salutul preferat al lui Mihai Eminescu, salut ce ne pregătește pentru o altă sărbătoare, numită mică, dar atât de importantă pentru românii de atunci și de acum – 24 ianuarie 1859. (Ana Mihaela Cadleț)




