Amatorii de aventuri au la dispoziție călătoriile pe ruta Oradea – București cu trenul inter regio Satu Mare – București numit și „trenul groazei”. Precizăm că este tren de noapte, fapt pentru care ar fi obligatorii unele utilități pentru a oferi călătorilor condiții civilizate de călătorie și odihnă. Dar raportul, calitate – preț, nu este în practica SNCFR-ului. Ei au rămas cantonați la sistemul și modul de organizare a anilor de tristă amintire, cu excepția prețurilor care sau actualizat cu regularitate. Într-o mare perioadă a anului, pe această rută circulă un singur tren de noapte, obligând călătorii , tot mai puțini de altfel, datorită condițiilor oferite, să suporte calvarul celor 12 ore de călătorie, cu întârzierile aferente. Dacă ai noroc să prinzi un bilet la cușetă ești fericit , dacă nu suporți consecințele unei proaste inspirații. Am fost victima unei astfel de călătorii, la clasa I-a , într-un compartiment alături de alți călători care, nu aveau bilete corespunzătoare clasei și care într-un dute – vino permanent au „animat” noaptea. Ce a devenit revoltător, atitudinea controlorilor care au tolerat situația anormală, lăsând la voia călătorilor circulația continuă și deranjarea celor care au plătit diferența de clasă. La această stare de „liniște” au contribuit cele trei controale efectuate pe regionalele Cluj și Brașov. Cum să ațipești în asemenea condiții? La toate acestea se adaugă ambianța și confortul oferite de un vagon de clasă. Fără a exagera , vârsta vagonului poate fi de cca. 50 – 60 de ani, estimată după tapițeria și uzura fotoliilor și a feroneriei care ne-a însoțit pe tot parcursul cu „scârțâitul”său enervant. Dacă spre ghinionul tău, ai nevoie la toaletă, vei fi dezamăgit de curățenia și dotarea acestei anexe firești. Un călător întors de la toaletă s-a exprimat plastic: Îți pică părul și plombele la asemenea condiții”. La Mediaș s-a urcat o familie cu un copil de 5-6 ani, care posedau doar 2 bilete la clasa I-a. Dorind un loc și pentru copil a luat la rând compartimentele la ora 3 dimineața, să găsească trei locuri libere. Au nimerit în compartimentul meu, aprinzând lumina pentru aranjarea bagajelor. Un calvar greu de exprimat în cuvinte. Am ajuns la București obosit după o noapte de coșmar și cu durere de cap. Se impun multe întrebări și se așteaptă răspunsuri din partea celor care gestionează acest minister. Ne rezumăm doar la câteva întrebări de bun simț: Cum poate fi rentabilizată circulația pe calea ferată, în asemenea condiții?; Cum și când acest mijloc de transport se va alinia la standardele europene ?; Când infrastructura va asigura călătorii cu trenul, rapide și silențioase?
Nicu Răcuciu
