Drumuri de pământ, lămpi chioare sau inexistente, trotuare care n-au fost niciodată trasate. În județul Bihor, în 2025, sunt sate unde se trăiește ca în anii ’80. Nu din alegere. Ci din abandon.
Actuala administrație a construit șosele – dar a uitat ulițele. A semnat contracte pentru infrastructură urbană – dar a lăsat ruralul în noroaie. S-au făcut poze lângă autostrăzi, în timp ce în zeci de comunități, copiii merg la școală prin glod, iar bătrânii își cară butelia prin noroi.
Însă adevărata umilință e alta: lipsa accesului la apă potabilă și canalizare. În 2023, peste 20 de comune din județ nu aveau rețele funcționale. Oamenii se spală cu apă de fântână, improvizează fose în curte și speră că într-o zi „va ajunge și la ei civilizația”. În 2025, asta nu mai e doar o rușine – e o crimă administrativă.
Administrația s-a mulțumit cu poze și autostrăzi desenate pe hărți. Satele nu apar în comunicatele de presă. Nu aduc puncte politice. Dar acolo trăiesc mii de bihoreni care muncesc, plătesc taxe și cer doar normalitate.
Ciprian Blejan, candidatul AUR la președinția Consiliului Județean Bihor, vine cu o viziune radical diferită:
„Nu mai putem tolera un județ cu două viteze. Nu mai putem vorbi despre dezvoltare, cât timp zeci de sate n-au apă sau canalizare. Bihorul trebuie legat cap-coadă: de la cel mai mic sat la cel mai mare oraș. Asta înseamnă echilibru. Asta înseamnă respect”
Ce propune concret:
- Plan județean cu termene clare pentru apă, canal și asfalt în fiecare localitate;
- Finanțare și sprijin direct pentru primăriile din mediul rural;
- Monitorizare publică a lucrărilor, cu raportări lunare către cetățeni;
- Rețea de microproiecte pentru satele izolate – conectivitate, transport, utilități.
Ciprian Blejan vine cu o viziune ancorată în pământul bihorean, în nevoile reale ale oamenilor care trăiesc din muncă, nu din iluzii. Să asculte, să repare, să construiască.
Alegerile din 4 mai sunt despre adevăr. Câte sate mai trebuie să rămână în beznă, până pricepem că Bihorul nu înseamnă doar Oradea?
