Terorismul loveşte din nou, în chip simbolic, într-o zi iconică a Franţei, într-un loc emblematic al ţării, Nisa, ucigând zeci şi zeci de oameni nevinovaţi. Printre care, copii. Cutremurătoare, o imagine: un trup acoperit, de copil, cu o păpuşă zăcând lângă el. Un scelerat, instrument al răului absolut, intră cu camionul într-o mulţime, făcând un carnagiu înspăimântător. El se adaugă celorlalţi, un şir nesfârşit de asasini, agenţi ai morţii în numele unei ideologii a crimei. Ca el şi ca ei, mai sunt mulţi care aşteaptă să-şi împlinească misiunea pe acest pământ: să ucidă fiinţe inocente, cât mai multe. Cu ei, nu se termină totul. Aceeaşi ideologie poate produce, la nesfârşit, viitori criminali.
În acest timp, Uniunea Europeană este angrenată în interminabile dezbateri sterile despre BREXIT – ce se va face UE fără UK, dar UK fără UE? –, marile puteri clocesc, oficial sau subversiv, noi strategii de pe eternele poziţii divergente, prelungind tensiunile şi rivalităţile din timpul Războiului Rece, care sfâşie, în continuare, lumea în două sau în mai multe. Adevăratul pericol care ameninţă securitatea Europei şi a lumii de azi, care periclitează viaţa oamenilor, a noastră, a tuturor, este însă altul: terorismul. Liderii politici par orbi şi surzi la acest pericol major, care subminează ordinea actuală a lumii şi care, în mod progresiv, tinde să instaureze o nouă ordine: Ordinea Terorii, a Sângelui şi a Morţii. Declaraţiile de compasiune, gesturile de solidarizare războinică, angajamentele cu iz belicos ale politicienilor şi ale statelor nu au absolut nicio valoare în faţa ofensivei terorismului, inamicul numărul unu al civilizaţiei şi al omului.
Marile puteri, statele mari şi mici, bogate ori sărace, ţări inegale şi profund diferite ca statut, potenţial şi perspective, după cum au căzut zarurile destinului şi ale istoriei, sunt, toate, egale în faţa ameninţării teroriste, vulnerabile în faţa inamicului comun. Condus de minţi diabolice, terorismul pândeşte din umbră şi aşteaptă să lovească din nou. Şi, cu siguranţă, o va face. În momente şi locuri importante, cu înaltă valoare simbolică, spre a semăna groază şi moarte. Puternicii lumii, slabi prin neputinţa lor de a răspunde cu fermitate răului, rămân într-un stand-by ciudat, încărcat de o imensă culpă morală. Aşteptarea, ezitările şi bâlbâielile politice pregătesc terenul sigur de manifestare a terorii şi drumul spre moarte al altor victime, jertfite ca mieii pe altarul crimei. Mai mult decât oricând, este nevoie de solidaritate activă, nu numai declarativă, şi de acţiune împotriva forţelor răului, a celor care trăiesc în numele idealului de a muri risipind moartea între nevinovaţi, a celor care dirijează genocidul prin instrumentele terorii. Este nevoie, astăzi, de solidarizarea tuturor celor care cred încă în valorile omului şi ale vieţii. A tuturor celor care mai cred că Binele, şi nu Răul, trebuie să guverneze vieţile noastre, lumea de azi şi de mâine.
Sorin IVAN
