Duminică, 21 mai, părintelui paroh Laurențiu Florin Brîndaș de la „Biserica de zid cu hramul „Sfântul Dimitrie” din Tinăud i-a fost acordat rangul iconom – stavrofor și Ordinul Episcopal “Episcop Roman Ciorogariu”, în semn de apreciere a eforturilor și activităților desfășurate în parohie.
Pr. Laurențiu Florin Brîndaș a fost hirotesit iconom-stavrofor de către P.S. Dr. SOFRONIE DRINCEC Episcopul Oradiei, înaintea oficierii Sfântei Liturghii arhierești, acesta oferindu-i crucea.
Slujba a fost precedată de sfințirea și binecuvântarea lucrărilor realizate la această parohie. Lucrările realizate au cuprins, construirea de la zero a altarului de vară și amenajarea unui centru cultural educativ pentru copii.
La acest moment de trăire duhovnicească au participat și alți preoți și diaconi, inclusiv Simon Goga (protopop al Oradiei, Peștișului și Aleșdului).
De asemenea, au fost prezenți primarul orașului Aleșd, Todoca Ioan, consilierii locali Lang Alexandru și Achim Sebastian, enoriași, dar și peste 200 de credincioși din zonă.
Când cineva devine preot iconom stavrofor înseamnă că este un model între ceilalți preoți și aceasta înseamnă o responsabilitate mai mare.
Distincția cinstește și întreaga comunitate.
Biserica “Sfântul Dimitrie” din Tinaud este clădire de patrimoniu, ctitorie a domnitorului Constantin Serban Cantacuzino, a fost construită în 1659, este prima biserică de zid din Bihor având arhitectura specific subcarpatică. A fost reconstruită în 1828 și renovată în 1910.
În 1623 aşezarea era stapanită de Gavris Movilă, cel care a avut un rol important în timpul prezenţei pe aceste meleaguri a domnitorilor români Constantin Şerban şi Gheorghe Ştefan (1658-1660), acestora datorânduli-se construcţia unei biserici cu ziduri de piatră în această zonă, ca semn al faptului că aceată aşezare avea un rol important în cadrul domeniului Cetăţii Piatra Şoimului.
Primul slujitor al acestei biserici a fost preotul Popa Pătru, care a făcut parte din suita ce i-a insoţit pe aceşti doi domnitori şi care a fost în acelaşi timp şi protopopul scaunului românesc din părţile Aleşdului.
De asemenea, trebuie amintit faptul că până în secolul al XVII-lea, Tinăud a fost în proprietatea unor nobili, pentru ca, după cucerirea otomană, alături de Aleşd şi Peştiş, să intre în componenţa Sângeacului de Aleşd.
