Inspectoratul Teritorial de Muncă Bihor a marcat aniversarea a 25 de ani de la înființarea Inspecției Muncii printr-o amplă campanie de informare și conștientizare. Activitățile au avut loc în municipiul Oradea, Beiuș, Salonta și comuna Sânmartin, unde inspectorii de muncă au interacționat direct cu angajatorii și angajații pentru a discuta despre legislația muncii, regulile de securitate și sănătate în muncă.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 337/2018 privind statutul inspectorului de muncă, campania a avut ca scop nu doar aplicarea controlului, ci și educația în domeniul relațiilor de muncă. Au fost distribuite pliante informative pentru a sprijini angajatorii în respectarea reglementărilor în vigoare și pentru a promova un mediu de muncă sigur și sănătos.
Inspectoratul Teritorial de Muncă Bihor a exprimat recunoștința pentru colaborarea excelentă cu toți partenerii implicați în domeniul muncii, inclusiv Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Inspecția Muncii, autoritățile locale, reprezentanții partenerilor sociali și mass-media.
În vederea asigurării unei bune desfășurări a relațiilor de muncă, vă reamintim faptul că:
Contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat.
Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în Registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă cel târziu în ziua anterioară începerii activități.
Perioada de probă se desfășoară după încheierea contractului individual de muncă. Pe durataexecutării contractului de muncă nu poate fi stabilită decât o singură perioadă de probă. Pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, raportul de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.
Durata timpului de muncă.
• normă întreagă – 8 ore pe zi (timp de 5 zile) şi de 40 de ore pe săptămână.
• durata maximă – 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
• repausul între două zile de muncă nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.
• durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore trebuie să fie urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
Munca suplimentară este munca prestată, cu acordul salariatului, în cursul săptămânii de lucru și se compensează prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. În situația în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, este obligatorie acordarea unui spor de cel puțin 75% din salariul de bază, corespunzător duratei acesteia.
Repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. Repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile, caz în care este obligatorie acordarea unui spor la salariu.
Angajatorul are obligația de a ține la locul de muncă evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat, cu evidențierea orelor de începere și de sfârșit a programului de lucru.
Munca nedeclarată reprezintă:
• primirea la muncă a unei persoane fără încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă, în ziua anterioară începerii activităţii;
• primirea la muncă a unei persoane fără transmiterea raportului de muncă în registrul general de evidenţă a salariaţilor cel târziu în ziua anterioară începerii activităţii;
• primirea la muncă a unui salariat în perioada în care acesta are contractul individual de muncă suspendat;
• primirea la muncă a unui salariat cu depășirea duratei timpului de muncă stabilită în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parţial;
Se sancționează cu amendă pentru fiecare persoană astfel identificată.
Prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă, se sancționează cu amendă.
Munca de noapte este munca prestată între orele 22.00 – 6.00. Angajatorul care utilizează în mod frecvent munca de noapte este obligat să informeze inspectoratul teritorial de muncă.
Munca subdeclarată reprezintă acordarea unui salariu net mai mare decât cel constituit și evidențiat în statele de plată a salariilor și în declarația lunară privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, transmisă autorităților fiscale – se sancționează cu amendă pentru fiecare salariat identificat în această situație.
Încălcarea de către angajator a obligației de plată a salariului cu mai mult de o lună de la termenul stabilit în contractul individual de muncă, constituie contravenție și se sancționează cu amendă pentru fiecare persoană căreia nu i s-a plătit salariul, cu excepția situației în care angajatorul se află sub incidența Legii 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările și completările ulterioare.
Existenţa contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar şi atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat.
Neîncheierea contractului individual de muncă antrenează nu doar lipsirea persoanei de orice formă de protecţie socială, protecţie împotriva unor accidente de muncă datorate lipsei de instruire, ci şi fraudă fiscală prin eludarea legislaţiei fiscale referitoare la obligaţia reţinerii şi virării de către societate a contribuţiilor la bugetul de stat.
Reglementarile privind securitatea și sănătatea în muncă (SSM) sunt stabilite pentru a asiguraun mediu de lucru sigur și sănătos pentru angajați. Ele variază în funcție de industrie și de specificul activității. Principiile de bază sunt:
• Identificarea și evaluarea riscurilor la locul de muncă
• Implementarea măsurilor de prevenire și control al riscurilor
• Asigurarea echipamentului de protecție individuală și a instruirii angajaților în utilizareaacestuia
• Monitorizarea condițiilor de lucru pentru a detecta orice probleme sau riscuri
• Îmbunătățirea continuă a condițiilor de lucru și a măsurilor de siguranță și sănătate
• Respectarea legislației în vigoare privind SSM
Este important ca angajatorii, salariaţii, sindicatele şi patronatele, să înţeleagă importanţarespectării legislaţiei privind securitatea si sănătatea în muncă, pentru a preveni sau diminuapierderile de vieţi omeneşti, precum si cele de natura financiară, provocate de accidentele de muncă.
Accidentele de muncă reprezintă o problemă deosebită deoarece ele sunt cele care întrerup sau îngreunează desfăşurarea procesului de muncă şi afectează din punct de vederepsihologic, social şi economic, cel puţin una dintre componentele sistemului de muncă: lucrătorul, sarcina lui de muncă, mijloacele utilizate, mediul de muncă.
Înţelegerea gravităţii riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională şi formarea unordeprinderi corecte în vederea evitării lor sunt obiective a căror atingere se poate asiguraprintr-un proces continuu de educare.
Implicarea angajatorului este reflectată de disponibilitatea sa de a iniţia şi derula acţiuni înscopul îmbunătăţirii activităţii de prevenire şi protecţie, de adoptarea unei strategii în acestdomeniu şi de asigurarea implementării acestei strategii prin intermediul unor decizii, instrucţiuni, planuri, proceduri.
Strategia în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin simpla sa menţionare, nu va conduce la prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, ci ea trebuie sa fie urmată de măsuri concrete implementate la fiecare loc de muncă.
